Bernardino Baldi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bernardino Baldi

Bernardino Baldi (n. 6 iunie 1553 – d. 10 octombrie 1617) a fost un matematician, savant și scriitor italian. A fost un talent universal, lăsând 48 de lucrări din diferite domenii, care formează 20 de volume mari.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost prieten cu Guido Ubaldo del Monte și cu Torquato Tasso și l-a avut ca profesor pe Jean Antoine Turano, sub a cărui îndrumare a învățat limba greacă și latină.

Inițial s-a ocupat de pictură, dar fiind criticate lucrările sale, a abandonat pictura și s-a dedicat matematicii.

În 1573 începe studiile în medicină la Padova. Epidemia apărută în Lombardia îl face să părasească universitatea și să se întoarcă în ținutul natal. Începe să traducă scrierile lui Herodot, publicând rezultatul în 1589 și apoi în 1601 la Veneția.

La 26 de ani devine profesor de matematică la curtea prințului Ferrand Gonzague din Mantua.

La Milano se împrietenește cu Charles Barromée. În 1586 devine starețul mănăstirii din Guastalla, unde studiază limba ebraică și chaldeeană. La Roma a învățat și araba.

Datorită temperamentului său, intră în conflict cu autoritățile, motiv pentru care se întoarce la Urbin și este trimis ambasador la Veneția.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Paradoxes mathématiques
  • Cronica de matematici (1707)
  • La vie de Commandius, de Heren et de Vitruve
  • Sur la mécanique d'Aristote (1621).

A mai compus un dicționar geografic, un dicționar arab, o gramatică persană, un vocabular turc, un dicționar unguresc.

Manuscrisele sale se află în biblioteca D'Albani.