Beniamin Fărăgău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Beniamin Fărăgău

Doctor în teologie, învăţător în Biserica Baptistă nr. 3 Iris, Cluj-Napoca, fondatorul Fundaţiei Istoria Binecuvântării şi al Programului de studiu a Scripturii pe cărţi - Istoria Binecuvântării, cu aplicare naţională şi internaţională, în bisericile româneşti evanghelice.

[modifică] Date biografice

Născut Cluj-Napoca la 23 August 1948 într-o familie de credincioşi baptişti. Căsătorit cu Nora (profesoară de limba engleză, Liceul Emanuel), tată a 3 copii (Beniamin, Andreea, Filip).

[modifică] Filosofia programului Istoria Binecuvântării

"Sfânta Scriptură este spaţiul sacru al revelării de Sine a lui Dumnezeu", de aceea ea are prioritate asupra tuturor celorlalte surse prin care Dumnezeu se revelează (istoria, conştiinţa, raţiunea, tradiţia, etc.) şi constituie autoritatea supremă în chestiuni teologice, morale şi de vieţuire creştină.

Modalitatea justă de studiere a Bibliei, în întregul celor 66 de cărţi revelate ale sale (39 ale Vechiului Testament şi 27 ale Noului Testament), este studierea pe cărţi (nicidecum "pe versete", adică "pe sărite", decontextualizat), cartea fiind unitatea fundamentală a Revelaţiei. Revelaţia divină nu s-a realizat tematic, ci pe cărţi. Cartea înzideşte în sine adevăruri divine sub formă de principii şi exemple istorice, contextualizate cultural, teologic şi literar, făcând imposibilă răstălmâcirea acestora, dacă Revelaţia divină este abordată pe cărţi, aşa cum a fost ea insuflată.

1. Pasul exegetic ("cel ce aude Cuvântul") - cunoaşterea lui Dumnezeu în urma studierii întregului Său plan revelat în Sfânta Scriptură, cunoaştere fundamentată pe studierea Bibliei pe cărţi şi pe aşezarea unei baze vechi-testamentale solide.

2. Pasul cultural ("cel ce înţelege Cuvântul") - comunicarea clară şi coerentă a adevărului sistematizat în concepte teologice relevante contextului cultural, dar în acelaşi timp fidele atât contextului exegetic cât şi celui socio-cultural.

3. Pasul teologic ("cel ce aduce roadă") - trăirea unei vieţi creştine integrate şi relevante în urma definirii lucrării creştine ca fiind orice activitate legitimată de Mandatul Cultural (Geneza 128), care a fost subordonată conştient şi creativ Mandatului Preoţiei (Matei 2818-20).

  • "Isus Hristos a fost rânduit de Dumnezeu să fie izvorul adevăratei bucurii, pentru că prin El ne întoarcem acasă, prin El ne vindecăm, prin El fiinţa noastră zdrobită, frântă, este pusă laolaltă, prin El redevenim oameni"
  • "Am numit Scriptura spaţiul sacru al revelării de sine a lui Dumnezeu, grădina în care El şi-a lăsat urmele paşilor lui"

[modifică] Resurse

Unelte personale