Ben Corlaciu
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
Benedict Corlaciu (n. 6 martie 1924, Galați - d. 15 iunie 1981, Paris) a fost un poet, prozator și traducător român.
Cuprins |
[modificare] Biografie
A absolvit Literele și Filosofia la București (1947). A fost redactor la revista Flacăra, membru al grupării de pe lângă revista Albatros, alături de Geo Dumitrescu și Dinu Pillat. În 1975 s-a stabilit în Franța.[1] A scris o poezie anticalofilă, cu tentă anarhistă. Proza de inspirație autobiografică se remarcă prin poza damnării și exprimarea revoltei sociale: Moartea lângă cer, 1946; Candidatul, 1950; Pâinea păcii, 1951; Cazul doctor Udrea, 1959; Baritina, 1965; Strigoaica și casa nebună, 1973; Tout espoir sera puni; d'un ecrivain roumain à Paris (Orice speranță va fi pedepsită; de un scriitor român la Paris), 1984.
În 1976 face greva foamei pe Esplanada Trocadéro din Paris pentru a-și aduce soția și copilul din România, cărora autoritățile române nu le permitea emigrarea.[2]. În cele din urmă, familiei i-a fost aprobată plecarea în Franța.[3]
[modificare] Operă
[modificare] Poezii
- Tavernale, 1941
- Pelerinul serilor, 1942
- Arhipelag, 1943
- Manifest liric, 1945 (Premiul Editurii Forum)
- Moartea lângă cer, 1946
- Poeme florivore, 1972
- Starea de urgență, 1972
- Arcul biologic, 1974
[modificare] Romane
- Moarta lângă cer, 1946
- Cazul doctorului Udrea, 1959
[modificare] Povestiri, nuvele
- La trântă cu munții, 1949
- Candidatul, 1950
- Timpii de aur, 1951
- Pâinea păcii, 1951
