Belotă
| Belotă | |
  | |
| Origine | Franța |
|---|---|
| Jucători | 2–4 |
| Ordinea cărților | A 10 K Q J 9 8 7 (fără atu) J 9 A 10 K Q 8 7 (cu atu) |
| Timp de joc | ~30 min. |
| Jocuri similare | |
| Klaverjas, Jass, Coinche | |
Modifică text  | |
Belotă (din franceză Belote; pronunțat belot) este un joc de cărți, practicat de 2-4 jucători cu un pachet de 32 de cărți.[1] Jocul este originar din Franța și a căpătat o popularitate mai ridicată în Europa de Est. A fost inventat prin 1920, cel mai probabil derivat din Klaverjas (Klaverjassen), un joc practicat în Olanda începând cu secolul al XVII-lea.[2] Regulile sale au fost publicate pentru prima oară în 1921.[3]
Răspândire[modificare | modificare sursă]
Belota este unul din cele mai populare jocuri de cărți din Franța și a căpătat popularitate în Europa de Est și de Sud-Est, în special în special în țările din fostul lagăr comunist.
În bulgară denumirea sa este Bridge-Belote (bulgară Бридж-белот), iar uzual este denumit simplu Belot (Белот). În Grecia e numit Vida (greacă Βίδα), în Cipru e numit Pilotta (greacă Πιλόττα), în Quebec cuvântul a fost scurtat la prima silabă și se citește bœuf, iar în Croația există un joc similar cu reguli parțial diferențiate, denumit Bela. În Arabia Saudită e Baloot. În Republica Macedonia e numit Belyot (macedoneană Бељот) și este jucat în special în regiunea Bitola. În Armenia e cunoscut ca Bazaar Belote, și este un joc foarte popular, dar este jucat într-un mod puțin mai diferit de cel original.
Regulile jocului[modificare | modificare sursă]
Ordinea cărților[modificare | modificare sursă]
Cărțile următoare sunt în ordine descendentă ierarhic și în funcție de faptul că sunt sau nu cu atu:
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Valoarea cărților[modificare | modificare sursă]
|
|
| Fără atu | A | 10 | K | D | J | 9 | 8 | 7 | ||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Valoare | 20 | 14 | 11 | 10 | 4 | 3 | 2 | 0 | 0 | 0 |
| Cu atu | J | 9 | A | 10 | K | D | 8 | 7 |
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ DEX online: Belotă
- ^ Coulon, Jean-Pierre, 2005, Belote
- ^ Enciclopedia de los Juegos, Ed. Paidotribo, pg. 53, ISBN 84-8019-717-X
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Richard Lewy, Brigitte Lefebvre, La Fédération française de belote présente : La Belote, Hatier, Paris, 1985. OCLC 68714191