Beelzebul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Beelzebub aşa cum este prezentat în carte lui Collin de Plancy - Dictionnaire Infernal (Paris, 1863).
Beelzebub este numele unuia din cei șapte prinți ai iadului, un nume derivat din Ba‘al Zebûb, Ba‘al Zəbûb sau Ba‘al Zəvûv (iudaică בעל זבוב; greacă: βεελζεβούβ; adică „Stăpânul muștelor"), cu numeroase variante,[1] care a fost o zeitate semită venerată în orașul filistean Ekron.
[modificare] Note
- ^ Pe lângă Beelzebub, Ba‘al Zebûb și Ba‘al Zəvûv, (בעל זבוב), există și alte variante cum ar fi Belzebud, Beezelbub, Beazlebub, Belzaboul, Beelzeboul, Baalsebul, Baalzebubg, Belzebuth, Beelzebuth sau Beelzebus.