Bazilica Sacré-Cœur din Paris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bazilica Sacré-Cœur
Le sacre coeur (paris - france).jpg
Bazilica Sacré-Cœur din Paris
Informații generale
Confesiune: romano-catolică
Ctitor: Paul Abadieal
Tip: bazilică minoră
Anul sfințirii: secolul al IXX-lea
Localizare
Țara: Franța
Localizare: Paris
Date despre construcție
Stil arhitectonic: romanic și bizantin
Înălțime maximă: 83 metri

Bazilica Sacré-Coeur este o biserică situată în Piața St. Pierre, pe colina Montmartre din Paris, Franța.

Construcția[modificare | modificare sursă]

A fost construită în 1876 în stil romano-bizantin sub îndrumarea arhitectului Paul Abadie al cărui proiect a surclasat cele 78 de proiecte concurente. Interiorul bazilicii este decorat cu mozaicuri, unul dintre ele reprezentându-l pe Isus răstignit. Vechile vitralii ale bazilicii au fost sparte în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind ulterior înlocuite.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Dealul Montmartre în partea nordică a Parisului se ridică 129 de metri peste nivelul mării și este locul în care Sf. Dionisie primul episcop al Parisului a suferit moartea martirică. O mare mănăstire benedictină a ocupat până la revoluția din 1789 întregul deal. Revoluționarii francezi au distrus mănăstirea și ghilotinat toate măicuțele.[1] Ca răspuns la înfrângerea suferită în războiul franco-german Alexandre Legentil și Hubert Rohault de Fleury au hotărât să dea un răspuns spiritual dezastrului politico-militar în care se afla Franța și să construiască o catedrală dedicată Cultului Inimii lui Hristos în semn de pocăință pentru păcatele comise.

Evaluare arhitecturală, istorică și artistică[modificare | modificare sursă]

Orgiile[modificare | modificare sursă]

Clopotele[modificare | modificare sursă]

Clopotul Savoyarde este unul dintre cele mai mari, având un diametru de 3 metri și o greutate de 19 tone.

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Markus Dauss: Identitäts-Architekturen. Öffentliche Bauten des Historismus in Paris und Berlin (1871–1918). Thelem, Dresden 2007, ISBN 978-3-939888-02-4
  • Daniel Roth, Günter Lade: Die Cavaillé-Coll-Mutin-Orgel der Basilika Sacré-Coeur in Paris. Lade, Langen bei Bregenz 1992, ISBN 3-9500017-2-7
  • Heinfried Wischermann: Architekturführer Paris. Gerd Hatje Verlag, Ostfildern 1997, ISBN 3-7757-0606-2, S. 87

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sacré-Cœur

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Istoria Basilicii

Vezi și[modificare | modificare sursă]