Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța

Poziționare
Bazilica „Sfântul Anton”
Bazilica, intrarea principală
Coordonate	44°10′N 28°40′E ({{PAGENAME}}) / 44.17°N 28.66°E
Localitate	Constanța
Județ	Constanța
Țara	România
Adresa	Str. Titulescu Nicolae 11, municipiul Constanța^[1]
Edificare
Arhitect	Romano de Simon
Stil artistic	Neoromanic
Data finalizării	1938^{[necesită citare]}
Clasificare
Cod LMI	CT-II-m-A-02846
Modifică date / text

Biserica „Sfântul Anton de Padova” este un monument istoric și de arhitectură din Constanța. Edificiul a fost construit în anul 1938^{[necesită citare]} (1935 conform CIMEC^[2]) după planurile arhitectului Romano de Simon (1900-1981). Are o arhitectura specifică nordului Italiei. Contraforturile și motivele geometrice sunt în stil romanic din sec. al XIII-lea.^[2]

Descriere[modificare | modificare sursă]

STILUL: neoromanic, specific bisericilor din nordul Italiei, din cărămidă aparentă (exterior și interior), cu acoperiș din olane turcești, la început, acum țiglă.

DIMENSIUNI: lungime - 25 m; lățime - 14 m; înălțime - 16 m; campanila (turnul), înălțime - 32 m; absida bisericii, la interior - 7 m; rozasa (rozeta), diametru - 5 m.

BAZILICA are trei navate, cu empore pe navele laterale; pe crucieră se ridică cupola, hexagonală la exterior, cu interiorul circular având un diametru de 7 m.

CTITORUL Bazilicii „Sfântul Anton de Padova” (anul 1938): PR. EMANOIL KREIS (1894-1964) Paroh de Constanța (1935-1951). S-a născut la 31 august 1894, la Karamurat (în prezent Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța), într-o familie de germani dobrogeni catolici. A studiat în Seminarul arhiepiscopal București și la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde a fost sfințit preot, la 19 aprilie 1919. A fost vicar și paroh, profesor și director de liceu, slujind o vreme și în curia Arhiepiscopiei Romano-Catolice București. În vara anului 1935 a fost numit paroh și decan (protopop) de Constanța, misiune pe care a împlinit-o până în noiembrie 1951. A murit la Craiova, în timpul activității, la 4 iunie 1964 și a fost înhumat în cimitirul catolic din localitate.

CRONOLOGIE 1935 – 2013:

1935 – este numit paroh de Constanța Pr. Emanoil Kreis (1935-1951), ctitorul actualei bazilici romano-catolice din anticul Tomis.

1935, august 9 – se alege Patronul noii biserici: „Sfântul Anton de Padova”.

1936-1937 – se strâng fonduri pentru construirea bisericii; se caută un nou amplasament (idee la care se va renunța); se duc tratative cu mai mulți arhitecți renumiți, pentru întocmirea planurilor.

1938, aprilie-decembrie – se demolează vechea biserică (construită în anul 1886 și mărită în 1898, pe locul primei capele care data din 1869) și se construiește actuala bazilică.

1938, iunie 19 – Alexandru Theodor Cisar, arhiepiscop și mitropolit de București, împreună cu un sobor de preoți, cu mare solemnitate sfințește piatra fundamentală a bisericii.

1938, advent / după 12 decembrie – după o sfințire simplă (biserica nu avea încă pardoseală, altare fixe și mobilier adecvat), se celebrează prima Sfântă Liturghie în noul lăcaș.

1939 – continuă lucrările de dotare și mobilare a bisericii: se execută altarele, ferestrele, pavimentul etc.

1940 – pe fondul crizei mondiale provocate de război și din cauza datoriilor acumulate, proiectul nu poate fi finalizat în totalitate.

1944, septembrie 1 – trupele sovietice ocupă cartierul „Ovidiu”; începând din 20 septembrie accesul catolicilor în Bazilica „Sfântul Anton” este interzis; în următorii ani biserica va fi vandalizată, majoritatea obiectelor sacre fiind distruse sau dispărând fără urmă.

1947, după 7 octombrie – catolicii reintră în posesia bisericii, după aprobarea dată de Biroul de Rechiziții al Primăriei Constanța și avizul comandantului trupelor sovietice de ocupație.

1950-1951 – cu fonduri modeste de la stat, obținute cu mare dificultate, aproape de încheierea exercițiului bugetar, Pr. Emanoil Kreis face câteva reparații de urgență.

1951 nov. 25-1955 mai 29 – Bazilica se află din nou în părăsire. Numărul mic al enoriașilor rămași după repatrierea etnicilor germani, refuzul statului de a oferi ajutoarele necesare refacerii, sărăcirea populației și represiunea regimului comunist, aflată la apogeu, fac imposibilă continuarea reparațiilor.

1955 mai 29-august 14 – curățirea generală a lăcașului și reparații urgente, făcute mai ales cu muncă voluntară, prin grija Pr. paroh Emil Hausotter. Pe 15 august se celebrează din nou în Bazilică, după o întrerupere aproape 11 ani.

1956 și anii următori – continuă reparațiile, lucrările de completare a mobilierului și de întreținere (Pr. E. Hausotter și Pr. Constantin Hausner).

1984-1985 – se realizează altarul, din marmură (în formă de barcă), windfang-ul (intrarea în biserică) și lambriul din prezbiter, în timpul păstoririi Pr. Gonciu Iosif, ajutat de Pr. Petrișor Aurel, vicar parohial.

2010 – biserica este dotată cu un nou sistem de încălzire (Pr. Ștefan Ghența).

2012 – este refăcut acoperișul, în întregime; se schimbă crucea de pe turnul campanilei; se instalează paratrăsnetul etc. (Pr. Ieronim Iacob).

2013 oct. – se realizează icoana, în mozaic, cu patronul bisericii situată deasupra ușii de la intrare (opera firmei „Art Georgies” din Iași).