Baracudă

Baracudă
Sphyraena barracuda
'
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Subregn:
Încrengătură:	Chordata
Subîncrengătură:
Clasă:	Actinopterygii
Subclasă:	Teleostei
Supraordin:
Ordin:	Perciformes
Subordin:	Scombroidei
Suprafamilie:
Familia	Sphyraenidae
Subfamilie:
Gen:	Sphyraena
'	{{{descrie9A}}}
'	{{{descrie9B}}}
'	{{{descrie9C}}}
Nume binomial
Nume:	Sphyraena barracuda)
Clasificare:	(Artedi, 1793)
'
'	{{{descrie14}}}
'
'	{{{descrie15A}}}
'	{{{descrie15B}}}
'	{{{descrie15C}}}
'	{{{descrie16}}}
'	{{{descrie17}}}
'	{{{descrie18}}}
Răspândire
'	{{{descrie19A}}}
'	{{{descrie19B}}}
'	{{{descrie19C}}}
'	{{{descrie20}}}
'	{{{descrie21}}}
'	{{{descrie22}}}
'	{{{descrie23}}}
'	{{{descrie23A}}}
'	{{{descrie23B}}}
'	{{{descrie23C}}}

Baracuda (Sphyraena barracuda) (știuca-de-mare) este un pește răpitor din familia Sphyraenidae, ordinul Perciformes care cuprinde până în prezent un număr de 26 de specii cunoscute. A nu se confunda cu caracudă.

Caractere morfologice

Baracuda are un aspect asemănător cu știuca, corpul lung fusiform este acoperit cu solzi mici de culoare argintie. Capul alungit are 2 ochi proeminenți și o gură largă prevăzută cu dinți ascuțiți. Inotătorea dorsală este situată posterior iar cele ventrale sunt distanțate una de alta. Inotăroarea caudală este bifurcată. Baracuda are un corp relativ rigid, coloana vertebrală având nunai 24 de vertebre. O baracudă poate avea o lungime de la 23 cm până la 2 m, acestea fiind speciile mari ca Sphyraena barracuda, Sphyraena afra und Sphyraena guachancho.

Răspândire

Peștele trăiește în regiunile tropicale și subtropicale din Atlantic, Pacific, Oceanul Indian și mările învecinate sau în Marea Mediterană și Marea Neagră. Exemplarele adulte trăiesc în mediul marin pe când cele tinere apar și regiunea de vărsare a unor fluvii.

Mod de hrănire

Baracuda la vânătoare

Baracuda se hrănește cu pești mai mici, exemplarele mari se hrănesc cu scrumbii, toni tineri. Din cauza cărnii de baracudă care conține toxinele neurotoxice cigua (CTX) (C₆₀H₈₆O₁₉) este un pește care prin consumare a cauzat cazuri de intoxicație la om.

Mod de viață

Baracudele tinere nu stau acunse între algele marine ci trăiesc frecvent în bancuri mari în largul mării, pe când peștii adulți duc o viață solitară ei fiind activi și ziua și noaptea.

Reproducție

Nu se știe prea mult despre modul lor de înmulțire fecundația icrelor are loc la lună plină în mod asemănător ca și la ceilalți pești, câmd baracudele se adună în bancuri mari în apropiere de regiuni cu stânci sau corali.

Agresivitate

Baracudele sunt cunoscute ca pești agresivi care pot ataca și omul, ele fiind mai periculoase ca și rechinii. Această agresivitate a lor depinde de regiune, astfel din regiunea Caraibelor s-au semnalat 30 de atacuri ale lor asupra omului. Pe când baracudele tinere simulează numai un atac, baracudele adulte pot provoca printr-o mușcătură răni grave ce pot duce la pierderi mari de sânge.

Sistematică

Sphyraena flavicauda

Sphyraena forsteri

Sphyraena viridensis

• Sphyraena acutipinnis, Day, 1876.
• Sphyraena afra Peters, 1844
• Sphyraena argentea Girard, 1854
• Sphyraena barracuda, Walbaum, 1792
• Sphyraena borealis DeKay, 1842
• Sphyraena chrysotaenia Klunzinger, 1884
• Sphyraena ensis Jordan & Gilbert, 1882
• Sphyraena flavicauda, Rüppell, 1838.
• Sphyraena forsteri, Cuvier, 1829.
• Sphyraena guachancho Cuvier, 1829
• Sphyraena helleri, Jenkins, 1901.
• Sphyraena iburiensis Doiuchi & Nakabo, 2005
• Sphyraena idiastes Heller & Snodgrass, 1903.
• Sphyraena japonica Cuvier, 1829.
• Sphyraena jello, Cuvier, 1829.
• Sphyraena lucasana Gill, 1863.
• Sphyraena novaehollandiae Günther, 1860.
• Sphyraena obtusata Cuvier, 1829
• Sphyraena picudilla, Poey, 1860.
• Sphyraena pinguis Günther, 1874.
• Sphyraena putnamae, Jordan & Seale, 1905.
• Sphyraena qenie, Klunzinger, 1870.
• Sphyraena sphyraena) (Linnaeus, 1758).
• Sphyraena tome Fowler, 1903.
• Sphyraena viridensis Cuvier, 1829.
• Sphyraena waitii Ogilby, 1908.

Legături externe

• Kurze Videosequenz mit Barracuda
• Barracuda-Schwarm bei einem Wrack