Baraboi, Dondușeni

Pagina „Baraboi” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Baraboi (dezambiguizare)

Baraboi
—  Comună  —
Baraboi Poziția geografică
Coordonate: 48°5′4″N 27°37′15″E
Țară	Republica Moldova
Raion	Dondușeni
Atestare	1843
Guvernare
- Primar	Andrei Vasile Ṭurcanu (PPCD, ales 1999)
Suprafață
- Total	50,6  km²
Populație (2004)
- Total	3.354 locuitori

Baraboi este centru de comună în Raionul Dondușeni, Republica Moldova. Satul Baraboi este situat în zona de nord a Republicii Moldova, pe malul drept al cursului superior al râului Răut.

Geografie

La nord, moșia satului se învecinează cu moșiile satelor Frasin, Codreni, Elinovca și Briceva, la est – cu cele ale satelor Fântanița și Antoneuca, la sud – cu cele ale satelor Ochiul Alb și Mihăileni, la vest – cu cea a satului Ciubara, iar la nord-vest cu cele ale satelor Chetroșica și Caraiman.
Prin Baraboi trece șoseaua secundara ce vine din Dondușeni și, urmând prin Mihăileni, se unește cu cea naționala Chișinău-Bălți-Briceni.
Moșia satului Baraboi are o suprafață totala de 5062,85 ha, dintre care 1535 ha constituie vatra satului. În perimetrul satului sunt șapte iazuri, cu suprafața totală de 157 ha.

Istorie

Conform Dicționarului statistic al Basarabiei, editat la 1923, satul Baraboi a fost inființat in 1823, dată care figurează într-o serie de publicații aparute ulterior. Totodată, se constată că în acele vremuri nu este consemnata existența in anii ’20 – ’30 ai secolului XIX-lea a unui sat cu denumirea de Baraboi în partea dreaptă a zonei superiore a râului Răut. Nu era inregistrat nici în anul 1830 în lista satelor din județul Iași, nici într-o altă listă din 1832. Dintr-un contract încheiat in 1839, 20 decembrie, între comisul Nicolae Cristofor Spiro, mandatarul domnului Principatului Moldovei Mihail Sturdza, și imputerniciții comunității satului Scăieni, Lari Tudor si Iacob Danila. Contractul stipula: “comisul a pus la dispoziția împuternicitilor comunității satului Scăieni o parte de pământ numita Baraboi din componența moșiei Nicoreni (sau Ochiul Alb), care aparține domnului Moldovei Mihail Sturdza, în vederea strămutării obștii acestui sat. ”Asadar,potrivit acestui act de arhiva, satul Baraboi nu exista nici la 1839. El urma să fie întemeiat, precum se menționează în contract, în primavara lui 1840, dacă avea loc strămutarea pe proprietatea funciara a domnului Moldovei Mihail Sturdza a locuitorilor din satul Scăieni. Data întemeierii satului trebuie considerată ziua de 3 ianuarie 1843, când pentru prima data este atestat documentar. În perioada interbelică localitatea Baraboi este menționată în Județul Bălți și în rezultatele Recensamântului din 1930 cu o populație de 3781 persoane.

Nume

Numele satului corespunde termenului botanic - Baraboi (lat. Chaerophillum bulbosum) – plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu radacina în formă de bulbi, care poate fi cultivată și ca plantă alimentară.Se zice că,totuși, denumirea satului este în cinstea lui Gheorghe Zavur,poreclit Baraboiul.

Populația și administrația

Recensămantul general al populației,desfașurat la 28 ianuarie 1897 pe întreg teritoriu al Imperiului Rus,a scos in evidenta in satul Baraboi 2213 locuitori (1143 – gen masculin și 1070 femenin), dintre care 2193 erau de confesiune ortodoxă. Într-o publicație din 1910 se demonstrează că satul avea 619 curți, 2031 de oameni, 2220 desetine de pământ împroprietărit (acordat țăranilor în virtutea legii agrare din 1868) și 1120 desetine de pământ propriu al locuitorilor. Prin decretul regal din 7 decembrie 1929,publicat în Monitorul Oficial din 9 decembrie 1929,intervin unele modificări în structura administrației publice locale,potrivit cărora localității Baraboi i se retrage statutul de comună și,în calitate de sat,este inclusă în componența comunei Râșcani. Conform recensământului din 29 decembrie 1930,efectuat pe întreg teritoriul românesc,populația Baraboiului număra 3781 locuitori,gospodarii fiind 847.Astfel, populația era compusă,după etnii, din 3599 români,56 ruși,6 ucraineni,19 poloni,44 de evrei și 57 de țigani(rromi).Pentru 3677 de persoane limba maternă era româna,pentru 54 de persoane – limba rusă,pentru o persoană – limba ucraineană,pentru 5 persoane – limba polonă și pentru 44 de persoane – limba idiș. Din 4 iulie 1932 s-a format județul Bălți în componența căruia intrau 5 plase:Bălți,Râșcani,Fălești,Cornești și Glodeni.Comuna Baraboi (s.Baraboi și Ciubara) făcînd parte din plasa Râșcani.Din 14 august 1938,pe lângă vechile unități administrativ-teritoriale,este introdusă una nouă – ținutul.Astfel,teritoriul României a fost divizat in 10 ținuturi,în fruntea cărora se afla câte un rezident regal,desemnat prin decret regal.Județul Bălți a fost inclus în ținutul Prut,cu reședința la Iași.Din acest ținut mai făceau parte și județele Baia,Bacău,Botoșani,Iași,Neamț,Roman,Soroca și Vaslui.Potrivit acestei legi primarii nu mai erau aleși,ci numiți pe un termen de 6 ani. După raptul teritorial din 1940 (conform pactului secret sovieto-german Ribbentrop-Molotov,semnat la 23 august 1939) au loc arestări în masă pe întreg teritoriu basarabian,unele dintre persoane arestate fiind împușcate, altele – deportate în Siberia. In vara anului 1941 forțele hitleriste atacă Uniunea Sovietică,de partea cărora erau și forțele armate ale României. România avea scopul de a-și restabili – la nord și la est – hotarul de pâna la îndoliata zi de 28 iunie 1940. În 1944 U.R.S.S. reinstaureaza regimul sovietic de ocupație. Încep sa functioneze din nou instituțiile R.S.S.Moldovenești, proclamată la 2 august 1940,in urma croirii hărții Basarabiei după placul guvernanților de la Moscova.Din inrolații baraboieni in armata sovietică au rămas pe câmpurile de luptă ale Europei 130 de persoane,ale caror nume sunt gravate pe lespizile de granit ale monumentului din centrul satului si pe cel ridicat de curand in curtea bisericii. Fiind restabilite unitatele administrativ-teritoriale istituite de autoritatile sovietice in 1940,satul Baraboi este inclus în raionul Râșcani din județul Balți.Sistemul județean a fost menținut până în anul 1947. Dezastrul cauzat de război, seceta din anii 1945-1946 și, mai cu seama, colectarea forțată a produselor agro-alimentare de la țăranii basarabeni,au provocat o seceta fără precedent,ce a curmat viața multor locuitori ai Basarabiei, inclusiv a celor din Baraboi. În acest context,vom menționa ca ani secetoși au fost în Basarabia, mai ales în anii 1891-1892.Dar grație rezervelor de produse agricole, ajutorul acordat de stat,precum și laurea a altor masuri de combatere a secetei, populația a suportat aceasta calamitate naturală.Pe când seceta de după al II-lea Război Mondial a adus după sine o foamete cumplită doar din cauza stabilirii de către statul sovietic a unor cote obligatorii de colectare excesiv de mari. Deoarece în 1944 gospodăriile țăranești individuale, care constituiau baza agriculturii din RSS Moldovenească imediat după război, și colhozurile din republică, puține la număr,au îndeplinit planul de colectare a cerealelor cu 107,4%, pentru anul 1945 a fost stabilit unul mai mare, care a fost realizat în condiții de secetă.Desigur,el a fost îndeplinit prin fixarea unor cantități obligatorii de prestare supimentar, amenințarea țăranilor, arestarea și deportarea celor care se împotriveau, colectarea cu forța a produselor agroalimentare. Seceta care s-a declanșat în 1945 nu a permis obținerea unei cantități anuale medii a roadei, în timp ce colectarea sporită a lipsit multe gospodării țărănești de posibilitatea de a-și face rezervele necesare pentru iarnă, din care cauza au suferit și animalele domestice. În primăvară anului 1946 a început tăierea în masă a vitelor. Astfel, din cauza colectării tuturor semințelor de la țărani, aceștia nu au avut ce semăna pe câmpuri, ceea ce a dus la o mare foamete în august-septembrie 1946. Apar cazuri de îmbolnăvire de distrofie, numărul celor afectați în întreaga republică atingând, în luna noiembrie 1946, cifra de 30 de mii. Foametea a continuat sa bântuie pe parcursul întregului an 1947. Dupa combaterea secetei, cu intenția de ai intimida pe țărani și a-i obliga, în acest fel, să accepte colectivizarea, conducerea statului sovietic a pus în funcțiune mecanismul deportarilor în masă. Aceasta acțiune s-a desfășurat în conformitate cu hotărârea Consiliului de Miniștri al RSS Moldovenești din 28 iunie 1949 “Cu privire la deportarea din RSSM a familiilor de chiaburi, a foștilor moșieri și a marilor comercianți”, prin care se prevedea deportarea unui număr total de 11342 de familii (40850 persoane), inclusiv 200 familii din raionul Râșcani. Operația a început la 6 iulie 1949, ora 2.00 noaptea, și s-a finalizat la 7 iulie, ora 20.00. Deportaților li se permitea a lua cu ei 1500 kg de fiecare familie, restul fiind confiscat de stat. În satul Baraboi colectivizarea a început în luna iulie 1949, pe data de 28 a acestei luni luând ființa cartelul agricol “Scânteia”, președinte fiind Tudor Filip Focșa. Pe parcursul lunii august mai apar înca 3 colhozuri: Înaintașul, Jdanov și Bolsevițcaia pravda. În 1952 toate patru colhozuri formează unul singur, acela pe nume Viața Nouă, cu președinte Ignat Corneiciuc. În 1967 numele este schimbat în Maiak. Ramurile principale ale gospodăriei colective erau: cultura cerealelor, plantelor tehnice, pomicoltura, creșterea animalelor. Conform recensământului din 1989, 1 ianuarie, în sat erau 1460 de gospodarii cu 3734 locuitori, dintre care 3626 erau români¹, 89- ucraineni și 19 – ruși. În contextul transformărilor socio-politice de la sfârșitul anilor 80 ai secolului XX, mișcarea de renaștere și eliberare naționala a românilor basarabeni a creat terenul propice pentru declararea, la 31 august 1989, a limbii române drept limba de stat și revenirea la grafia latină, adoptarea tricolorului ca drapel de stat (27 aprilie 1990), proclamarea suveranității (23 iunie 1990) și independența Republicii Moldova (27 august 1991). Conform legii privind organizarea administrativ-teritorială a republicii din 7 decembrie 1994, satul (comuna) Baraboi a continuat să facă parte din raionul Dondușeni. Iar, conform celei din 12 noiembrie 1998, când e instituit sistemul județean, satul e inclus în județul Edineț. Structura județeană a existat până în 2001, 27 decembrie, când Parlamentul, dominat de comuniști, restabilesc raioanele.Satul (comuna) revine din nou raionului Dondușeni. Gospodăria colectiva de tip socialist, căreia, între timp, i-a fost schimbat numele în Baraboi, a existat pana în 1996. Desfințarea colhozului s-a produs în urma repartizării locuitorilor satului, în perioada 1993-1994, a cotelor de teren care le-au revenit din virtutea legii adoptate de Parlamentul republicii cu privare la privatizarea pământului. În 1997, 29 de proprietari de cote au format gospodăria țărăneasca Dacia. În aprilie 2000, în baza Asociației de gospodarii țărănești Baraboi este creata SRL Agro Baraboieni. Din data de 9 mai, anul 2005, satul este înfrățit cu comuna Vlăsinești, din județul Botoșani, România.

Instituțiile de învățământ

La 1 septembrie 1897, în satul Baraboi a fost deschisă o instituție deosebită din sistemul învățământului public rusesc, și anume o școala normală, numita în rusește Baraboiskaia vtoroklasnaia școla, ceea ce, în traducere exactă, semnifică Școala de gradul II din Baraboi. La începutul secolului XX, în Basarabia funcționau, pe lângă cea din Baraboi, încă cinci școli de acest tip, situate în: satul Alexandrovca din județul Akkerman, în școala de aici, inaugurată în 1896, fiind admiși candidați din județele Akkerman, Bender și Izmail; orașul Chișinău, unde a fost deschisă în urma reorganizării, în 1897, a școlii bisericești parohiale de doua clase, în ea fiind înscriși copiii orășenilor din Chișinău și din satele invecinate; orașul Hotin, unde a fost inființată în 1899, pentru instruirea elevilor din județul Hotin;satul Bulboaca, județul Bender, în școala de aici, deschisă în 1899, urmînd sa invețe elevi din județele Bender, Orhei și, parțial, din județul Chișinău; satul Ruskaia Ivanovka din județul Akkerman, in care scoala a fost instituită in 1900.Cinci dintre școlile respective erau pentru baieți,iar una, cea din Chișinău, era pentru fete. Aceste școli țineau de competența Consiliului Școlar Eparhial existent in sistemul de instituții ale Eparhiei Chișinăului și Hotinului.În cadrul lor procesul instructiv-educativ se desfășura in conformitate cu programa de invățământ elaborată de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, obiectele de studiu fiind urmatoarele: religia, limbile slava bisericească și rusa,cântul bisericesc, aritmetica, caligrafia, istoria Rusiei, geografia, fizica, igiena si didactica.Anul de invățământ incepea intre 1 si 15 septembrie, in prealabil fiind organizate examene de admitere pentru candidații care solicitau sa fie inmatriculați in clasa II-a (printre aceștia erau absolvenți ai școlilor județene, școlilor orășenești cu trei clase, școlilor cu o clasă și două clase atât bisericești parohiale, cât si cele subordonate Ministerului Instructiunii Publice), și se incheia intre 18 mai si 14 iunie, după susținerea examenelor.Absolvenții școlilor in cauza erau angajați in calitate de învațători in școlile bisericești parohiale și în cele de învățare a scris-cititului, iar unii dintre ei iși continuau studiile în seminarele pedagogice (școli normale de un grad mai înalt în sistemul invățământului din Imperiul Rus). Zilnic erau programate cinci lecții, care incepeau, de regulă, la orele 8.15-8.30 dimineața și se terminau pe la orele 14.00.Lecția dura 55 minute-1 oră.Spre seară, de la orele 16.30 până la orele 22.00-23.00, elevii aveau meditație, care decurgea sub supravegherea învățătorilor. Clădirea școlii a fost costruită in 1902. În anul 1904-1905, in trei școli (din Alexandrovca, Baraboi și Bulboaca) au fost întroduse ore de agricultură, școlile respective dispunînd și de terenuri agricole. Școala-model bisericească parohială de pe langa Scoala normala din Baraboi a fost deschisă concomitent cu școala normală.Avea o singura clasă și activa în clădirea școlii normale. Școala de învățare a scris-cititului din Baraboi a fost deschisă in 1898, care in 1917 se reorganizează în Școala bisericeasc parohială de doua clase. Perioada administrației românești. Între 15 mai și 1 iunie 1918,Directoratul Instructiunii Publice al Basarabiei a organizat în orașul Bălți cursuri pedagogice pentru invățătorii din raza județului Bălți.La aceste cursuri au participat și cadre didactice din Baraboi: Nichifor Nehuleanu, Ioan Eladi, Vasile Focșa și Ioan Spijavca. Într-un tablou de școli primare și medii din județul Bălți, întocmit la 20 aprilie 1920, se arata că în satul Baraboi funcționau 2 școli primare (nr.1 si nr.2) și o scoala medie.Aceste școli se menționeaza și în Dicționarul Statistic al Basarabiei din 1923 ca fiind mixte, adică în ele invățau elevi de ambele sexe.Potrivit informației expuse într-o tiparitură (Anuarul Romaniei) di 1928, în Baraboi existau 4 scoli: una medie si 3 primare.Aceasta informație este prezentă și în ediția din 1931-1932 a anuarului respectiv. În 1928, școala medie din sat a fost trasformată în gimnaziu agricol. De la 1944 până în prezent. Imediat dupa reinstalare, la 23 martie 1944, a administrație sovietice, in luna aprilie a reînceput procesul de invățământ, dar in spiritul ideologiei comuniste și prin intermediul alfabetului chirilic.Din acest an de război în Baraboi au existat 2 școli primare și una medie, aceasta din urmă fiind, un timp, singura în r-nul Râșcani. Prin ordinul din 7 iulie 2004 al Ministerului Educatiei al Republicii Moldova, intitulat “Cu privare la reorganizarea colilor medii de cultură generală în licee”, a fost acceptată propunerea Consiliului raional Dondușeni de a reorganiza scoala medie din Baraboi in Liceul Teoretic Prometeu, începînd cu data de 1 septembrie 2004.

Biserica din Baraboi

Deși a luat ființă curând după 1939, când un număr mare de locuitori ai satului Scăieni au acceptat să se strămute pe moșia lui Mihail Sturdza, satul Baraboi nu a avut biserică până în anul 1875. S-a întamplat ca la 16 martie 1973, prin dispoziția conducerii eparhiale din Basarabia, preotul Teofil Mahu de la biserica Adormirea Maicii Domnului din satul vecin Ghizdita (acum Fântânița) să fie transferat in satul Baraboi, conform propriei solicitari.Evident, cu misiunea de a-și da silința la ridicarea unei biserici in acest sat.Chiar in anul transferarii sale, instituția de resort a aprobat proiectul bisericii ce urma sa fie înălțată.Conform arhivei despre bisericile din Episcopia Hotinului din 1926 și respectiv 1927 este știut faptul ca biserica din localitatea Baraboi a fost zidita in 1875. In 1905 incăperea bisericii a fost lărgita. La 17 octombrie 1947, episcopul Benedict al Chișinăului și Moldovei l-a numit pe preotul Boris Nicolaev in postul vacant de preot de la biserica din Baraboi.A fost preot in acest sat pana la tragica zi de 4 ianuarie 1961 când se intorcea din satul vecin, impreună cu dascălul Trifan Rabei, unde au oficiat serviciul divin la înmormântarea lui Ion Lisnic.Se zice ca căruța in care erau s-a rasturnat, conform cercetatorului G.Botezatu, decedează doar preotul si dascălul, dar carutașul și vărul său au scăpat cu viațtaă. O alta versiune oficială, pusă in circulație prin intermediul cotidianului moscovit Pravda, zice ca aceștia erau in stare de ebritate.Astfel,au inghețat in câmp, intorcandu-se de la un praznic din satul vecin. Totuși, este și o a treia versiune. Pe 4 ianuarie 1961, Vasile Lisnic, un om care se stabilise cu traiul la Baraboi, l–a luat pe preotul Boris Nicolaev și pe dascalul Trifon Rabei la inmormântarea tatălui său, intr–un sat vecin, Chetroșica, aflat la o distanță de vreo 7 km. “Sigur că s–a intenționat ca fețele bisericești să se rețina la inmormântare. Dupa funeralii, Vasile Lisnic și–a luat copiii și nevasta plecând acasă. Preotul si dascalul urmau sa se intoarcă cu Alexandru Lisnic, care iși asigurase fratele, Vasile, ca va aduce acasa fețele bisericești… Când se intorceau in sat, pe moșia Baraboiului, cam la trei kilometri de primele case, in cale le–au iesit vreo șase oameni, călări pe cai, și i–au ucis. Pe preot l–au omorât pe loc, răsturnînd caruța in mlaștina unui iaz. Dascalul, fiind un om mai voinic, s–a prefăcut mort. Asasinii au fugit, dar,în scurt timp, au revenit. Ei au constatat că dascălul nu mai era”, povestește Alexandru Gandrabur varianta satului. Între timp, dascalul parcursese o cale scurtă, după care incepu sa strige: “Oameni buni, ajutați–mă! Eu sunt dascalul de la Baraboi!” Asta au auzit satenii, dar nu au iesit sa vada ce se intâmpla. “Asasinii, auzind ca dascalul striga, l–au ajuns din urma, i–au umplut gura cu pământ și i–au dezbătut plămânii. L–au lăsat in câmp, unde, in scurt timp, a fost gasit de către anagajatii fermei de găini. Unul dintre muncitorii de la acea ferma l–a intrebat cine a comis crima. In ultimele clipe de viață, dascalul a aratat pe degete ca erau cinci. Așa s–a și stins…”, continua să povesteasca barbatul.Astfel, vina a cazut pe A.Lisnic,pe care l-au ucis 4 consateni in curtea bisericii (acesta fiind nevinovat). Alexandru Gandrabur este unul dintre cei doi condamnați la 15 ani de inchisoare. Acum are 80 de ani si traiește tot la Baraboi. El spune ca a fost condamnat pe nedrept și că aceasta nedreptate mai apasa ca o povară asupra sa și asupra familiei sale. Pentru asasinarea preotului și a dascalului așa și nu a fost condamnat nimeni. Moartea presupusului asasin, însă, a provocat condamnarea, in baza unor sentințe extrem de dure, a 19 persoane. În acel dosar, 4 oameni au fost condamnați la moarte prin impușcare, 2 — la privațiune de libertate pe un termen de 15 ani, 4 — la 13 ani de închisoare, 3 — la 12 ani, 2 — la 10 ani, 2 — la 8 ani si 2 — la 5 ani de pușcărie. Sătenii zic ca totul a fost pus la cale de către conducerea comunistă. Din acel an biserica a fost închisă. Curând ea a fost trasformata in sala de sport in subordinea școlii, iar ulterior a fost lăsata in paranghină. În 1988, dupa rugamintea satenilor, biserica și-a redeschis porțile pentru credincioșii satului.Din 1989 la biserica Nașterea Domnului din Baraboi in calitate de preot este Grigore Nistor Spoială. În 2007, 21 septembrie (de hramul satului) a fost pusă la dispoziția sătenilor Capela Nașterea Marcii Domnului.Construcția a fost finanțată și dirijată de catre Ion Prisăcaru, originar din sat.

Bibliografie

a.Arhiva Națională a Republicii Moldova

b.Enciclopedia sovietică moldovenească,Chișinău,1970

c.Dicționarul statistic al Basarabiei,Chișinău,1923

d.Baraboi,un sat din valea de sus a Răutului,Dinu Poștarencu,Chișinău,2007

e.Anuarul României pentru comerț,industrie, meserii și agricultură,București,1928,1931,1932

Note

1.Inițial în sursa citata a fost indicat ca 3626 de persoane sunt români. Dar atunci când acest dicționar a vazut lumina tiparului, din ordinul guvernanților de la Chișinău, cuvântul român a fost acoperit cu o fâșie de hârtie albă pe care s-a scris moldoveni. În volumul Localitățile Republicii Moldova (Chișinău,1999,vol.I,p.22), fiind publicate datele acestui recensământ, se menționează că la Baraboi au fost înregistrați 3626 de români, recunoscindu-se, astfel, acest adevăr incontestabil.

Anexe

Victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi. În total 107 persoane supuse represiunilor comuniste. Lista este extrasă din : Cartea memoriei.Catalog al victimelor totalitarismul comunist, Chisinau, Stiinta 2001, vol. II, pag. 46-48. Cartea a fost elaborata in cadrul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, în baza materialelor de arhivă.