Bandă magnetică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Banda magnetică este un mediu magnetic pentru stocare de informație. Este compusă în general dintr-o bandă, subțire dar rezistentă mecanic, de material plastic acoperită cu un strat subțire din material magnetizabil. Înregistratea de informație se face într-un aparat de bandă magnetică prin trecerea benzii la viteză constantă prin fața unui cap magnetic de înregistrare care generează un câmp magnetic puternic, a cărui intensitate depinde de informația ce trebuie stocată: de obicei informație sonoră sau video (analogică) sau date de calculator și altele (informație digitală).

Pentru redare banda se trece din nou prin fața unui cap magnetic cu specific de redare, care se poate găsi alături de cel de scriere (înregistrare) sau separat într-un aparat care doar citește. Deplasarea benzii induce în capul de redare/citire un câmp magnetic, transformat apoi într-un curent electric de către o bobină, curent care apoi este amplificat pentru a se ajunge la nivelul de putere dorit. Aparatele de bandă magnetică folosite ca periferice de calculator sunt denumite unități de bandă magnetică, iar banda magnetică propriu zisă este considerată un purtător (suport) de date.

În general, banda magnetică se păstrează într-o casetă de plastic protectoare și este ferită de căldură . În funcție de destinația ei, caseta are diferite forme: casetă audio, MiniDV, etc.

Tehnologiile actuale permit înregistrarea pe benzi magnetice a unor mari cantități de date, de ordinul petabaiților. Dezavantajul stocării pe bandă este, că pentru a ajunge la datele dorite este nevoie de timp de căutare și derulare, uneori considerabil.