Baladine Klossowska

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Baladine Klossowska
Date personale
Nume la naștereElisabeth Dorothea Spiro Modificați la Wikidata
Născută1886
Wrocław, Austro-Ungaria
Decedată1969 (83 de ani)
Paris, Franța
ÎnmormântatăCimitirul Bagneux din Paris[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriEugene Spiro[*][[Eugene Spiro (artist american)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuErich Klossowski
CopiiBalthasar Klossowski,
Pierre Klossowski
CetățenieGermania Germania
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimBaladine[1]  Modificați la Wikidata
Domeniu artisticPictură

Baladine Klossowska sau Kłossowska (n. 1886, Wrocław - d. 1969, Paris) a fost o pictoriță poloneză. A fost mama artistului Balthasar Klossowski[3] (sau Kłossowski) „de Rola” și a scriitorului și filozofului Pierre Klossowski[4]. Baladine a fost iubita poetului Rainer Maria Rilke.[5]

Date biografice[modificare | modificare sursă]

La naștere Baladine a purtat numele de Elisabeth Dorothea Spiro. S-a născut în localitatea Wroclaw (germană Breslau) din Polonia. Părinții artistei i-au povestit de mică faptul că originile sale s-ar putea găsi undeva în Grecia. S-a căsătorit cu pictorul și istoricul de artă Erich Klossowski, cu care a a emigrat în capitala Franței, la Paris. Acolo s-a născut primul dintre fii lor, Pierre în anul 1905, urmat de Balthasar în1908. Elisabeth Spiro Klossowska și-a format propria ei carieră în pictură sub numele de Baladine Klossowska. Elisabeth a trăit cea mai mare parte a vieții ei la Paris.

Din cauza faptului că familia Klossowski avea pașapoarte germane, cea mai mare parte a familiei a fost obligată să părăsească Franța în anul 1914. Elisabeth a divorțat de Erich în anul 1917 și ca urmare mama și-a luat fii și s-a mutat în Elveția. Din cauza neajunsurilor financiare, în anul 1921 se mută la Berlin, pentru ca după doar trei ani, în 1924 se reîntoarce la Paris unde va trăi o existență materială de subzistență, de multe ori depinzând de ajutorul prietenilor.[6]

Elisabeth îl întâlnește în anul 1919 pe poetul Rainer Maria Rilke care tocmai ieșise dintr-o depresie prelungită, care l-a ținut departe de scris mai mulți ani de zile. Această perioadă s-a întins pe toată perioada primului război mondial precum și după aceea. Cei doi au depănat o intensă poveste de dragoste, episodică, care s-a terminat cu moartea lui Rilke din anul 1926 ca urmare a leucemiei de care suferea. Rilke a scris în această perioadă două din cele mai importante colecții de poezii ale sale: „Elegiile Duino” (germană Duineser Elegien) și „Sonete către Orfeu” (germană Die Sonette an Orpheus)), ambele publicate în anul 1923. Este ceea ce Rilke a numit „o furtună creativ - sălbatică”. În tot timpul derulării poveștii lor de dragoste, Rilke a numit-o pe Elisabeth, „Merline”, acest lucru devenind cunoscut o dată cu publicarea corespondenței lor în anul 1954.[7][8]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Rainer Maria Rilke, Baladine Klossowska, Correspondence 1920–1926, Zurich, 1954.
  • Rainer Maria Rilke, Letters to Merline, 1919–1922, St. Paul, MN, Paragon House, 1989
  • Ralph Freedman, Life of a Poet: Rainer Maria Rilke, Evanston, IL, Northwestern University Press
  • Jean Clair, Balthus, London, Thames & Hudson, 2001.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Jean Clair, Balthus, London, Thames & Hudson, 2001.
  4. ^ Anthony Spira and Sarah Wilson, Pierre Klossowski, Ostfildern, Germany, Hatje Cantz, 2006.
  5. ^ Ralph Freedman, Life of a Poet: Rainer Maria Rilke, Evanston, IL, Northwestern University Press, 1998.
  6. ^ Edward Lucie-Smith, Lives of the Great Twentieth Century Artists, New York, Rizzoli, 1986; p. 299.
  7. ^ Rainer Maria Rilke, Baladine Klossowska, Correspondence 1920–1926, Zurich, 1954.
  8. ^ Rainer Maria Rilke, Letters to Merline, 1919–1922, St. Paul, MN, Paragon House, 1989.