Bătălia de la Cartagina (c. 149 î.Hr.)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Bătălia pentru Cartagina)
Pentru alte sensuri, vedeți Bătălia de la Cartagina.
Bătălia de la Cartagina
Parte a celui de-al treilea război romano-punic
(Războaiele punice)

Cartagina
Informații generale
Perioadăcca. 149 î.Hr.146 î.Hr.
LocCartagina (azi lângă Tunis)
36°51′11″N 10°19′23″E ({{PAGENAME}}) / 36.853056°N 10.323056°E
RezultatVictorie romană decisivă
Sfârșitul războaielor punice
Distrugerea orașului și imperiului Cartagina
Beligeranți
Republica Romană Cartagina
Conducători
Scipio Aemilianus
Manius Manilius
Hasdrubal
Efective
Total: cca. 40-80.000 oameni
4000 cavalerie
Total: 90.000 oameni
cca. 410.000 civili
Pierderi
17.000 oamenicca. 55-62.000 oameni
Civili posibil toți uciși și cca. 55000 făcuți sclavi

Bătălia de la Cartagina a fost cea mai mare luptă dintre Republica Romană și Cartagina antică din timpul celui de-al treilea război punic. A constat dintr-un asediu roman al orașului începând undeva între 149 și 148 î.Hr. și terminându-se în primăvara anului 146 î.Hr. cu distrugerea completă a orașului Cartagina și cu anexarea teritoriului deținut de aceasta de către romani. De asemenea populația Cartaginei a fost omorâtă sau transformată în sclavi, existența independentă a Cartaginei luând astfel sfârșit.

După ce o armată romană condusă de Manius Manilius a ajuns în Africa în 149 î.Hr., Cartagina s-a predat, dând romanilor ostatici și arme. Cu toate acestea, romanii au cerut predarea completă a orașului, dar, surprinzător pentru romani, orașul a refuzat, gruparea care era de acord cu acest lucru fiind răsturnată de la putere de o facțiune care era în favoarea apărării.

Cartaginezii au pus oameni pe ziduri care au apărat orașul, sfidând astfel romanii, situație care a durat timp de doi ani. În această perioadă, 500.000 de cartaginezi din interiorul zidurilor au transformat orașul într-un uriaș arsenal. Aceștia au produs zilnic aproximativ 300 de săbii, 500 de sulițe, 140 de scuturi și 1.000 de proiectile pentru catapulte.[1]

Între timp, romanii l-au ales consul pe tânărul dar popularul Scipio Aemilianus, fiind dată o lege specială pentru a ridica restricția de vârstă. Scipio a restaurat disciplina și i-a învins pe cartaginezi la Nepheris, apoi a făcut un asediu strict al orașului, construind un zid uriaş în apă pentru a bloca portul.

În primăvara anului 146 î.Hr. romanii au spart zidul orașului, dar le-a fost foarte greu să cucerească orașul. Fiecare clădire, casă și templu a fost transformată într-o fortăreață și fiecare cartaginez a luat câte o armă ca să lupte. Romanii au fost forțați să se miște încet, cucerind orașul casă cu casă, stradă după stradă și luptându-se cu fiecare soldat cartaginez care a prins curaj din disperare. În cele din urmă, după multe ore de lupte, cartaginezii s-au predat. Se estimează ca aproximativ 50.000 de locuitori care au supraviețuit au fost vânduți ca sclavi. Orașul a fost apoi distrus complet și nivelat. Pământurile din jurul lui au fost declarate ager publicus și au fost împărțit între fermierii locali, romani și italieni.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]