Bătălia de la Tudela
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Bătălia de la Tudela | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Parte din Războiului peninsular | |||||||
La bataille de Tudela |
|||||||
|
|||||||
| Combatanţi | |||||||
| Comandanţi | |||||||
| Forţe militare | |||||||
| ~30,000 de oameni 60 de piese de artilerie[1] |
40,000 de oameni 40 de piese de artilerie[1] |
||||||
| Pierderi | |||||||
| 60 morţi 400 răniţi[1] |
4,000 morţi sau răniţi 3,312 prizonieri 7 drapele 30 tunuri cu atelaje şi cutiile de muniţii[1] |
||||||
Bătălia de la Tudela a reprezentat una dintre cele mai importante victorii franceze în războiul din peninsulă, opunând o armată franceză comandată de Ducele de Montebello unei armate spaniole conduse de generalul Castaños. Bătălia a început spre orele 9, după ce armata franceză (Corpul III plus divizia Maurice-Mathieu) a întâlnit armata spaniolă de 45,000 de oameni, eşalonată între Tarazona şi Tudela. Atacul francez a fost deschis de divizia Maurice-Mathieu, susţinută de generalul de cavalerie Lefebvre-Desnouettes, ai cărui călăreţi au reuşit în puţin timp să cadă în spatele spaniolilor, care presau divizia Morolot. Un atac simultan al generalului Lagrange reuşeşte să împingă înapoi trupele inamice, care se retrag, urmărite de cavaleria franceză, până la Mallen. Bătălia s-a încheiat la căderea nopţii, conform lui Thiers, iar Napier estimează pierderile totale ale spaniolilor la 8,000-9,000.[1]

