Bătălia de la Texel

Bătălia de la Texel
Bătălia de la Texel, 11/21 august 1673 pictură de Willem van de Velde cel Tânăr, realizată în 1683. În centru se află nava amiral Gouden Leeuw, 82 tunuri, a lui Cornelis Tromp .
Informații generale
Perioadă 21 august 1673 Loc Texel, Provinciile Unite 53°09′N 4°36′E ({{PAGENAME}}) Rezultat Victorie strategică neerlandeză
Beligeranți
Republica celor Șapte Provincii Unite ale Tărilor de Jos	Regatul Angliei Regatul Franței
Conducători
Michiel de Ruyter Cornelis Tromp Adriaen Banckert	Prințul Rupert de Rin Edward Spragge† Jean II d'Estrées
Efective
~75 nave de război, 30 nave incendiare	~95 nave de război, 30 nave incendiare
Pierderi
~1000 morți și răniți, 0 nave (cu excepția unor nave incendiare)	~2000 morți și răniți, 0 nave (cu excepția unor nave incendiare)

Bătălia navală de la Texel sau Bătălia de la Kijkduin (cum este cunoscută în istoriografia neerlandeză) a avut loc la 11/21 august 1673 între flota neerlandeză și flota combinată anglo-franceză și a fost ultima bătălie importantă din al Treilea Război Anglo-Olandez (1672–1674), care făcea parte el însuși din Războiul Franco-Neerlandez (1672–1678), în care Ludovic al XIV-lea a invadat Republica și a încercat să obțină controlul asupra Țărilor de Jos Spaniole. Anglia a fost implicată datorită Tratatului de la Dover, încheiat în secret de către regele Carol al II-lea al Angliei, și care a fost foarte nepopular în Parlamentul Englez.

Context

Comandanții supremi ale forțelor militare engleze și neerlandeze erau Înaltul Lord al Amiralității Iacob Stuart, duce de York, mai târziu rege sub numele Iacob al II-lea al Angliei, și amiralul-general Willem III de Orania, ginerele lui Iacob și de asemenea viitor rege al Angliei. Nici unul dintre ei nu a participat la luptă. Bătălia de la Texel s-a produs atunci când flota neerlandeză s-a opus debarcării trupelor de către flota combinată anglo-franceză.

Prințul Rupert de Rin era comandatul general al flotei aliate de 95 nave de război și 30 nave incendiare, luând comanda escadrei centrale el însuși, cu Jean II d'Estrees comandând avangarda și Sir Edward Spragge ariergarda. Flota neerlandeză de 75 nave de război și 30 nave incendiare era comandată de locotenentul-amiral-general Michiel Adriaenszoon de Ruyter, cu locotenenții-amirali Adriaen Banckert conducând avangarda și Cornelis Tromp ariergarda. Neerlandezii erau într-un și mai mare dezavantaj decât numerele de deasupra o arată, deoarece navele de război neerlandeze erau în medie mai mici decât oponentele lor atât engleze cât și franceze și aveau tunuri de calibru inferior.

De Ruyter hotărâse inițial să nu părăsească poziția defensivă de la Schooneveld, de unde angajase cu succes flota aliată în dubla Bătălie de la Schooneveld, dar statoudherul Willem îi ordonă contrariul pentru a salva Flota Mirodeniilor care se întorcea din Indiile Orientale.

Bătălia de la Texel (1707) pictură de Willem van de Velde cel Tânăr

Desfășurarea bătăliei

Flota aliată ieși în larg abia în a doua jumătate a lunii iulie, lăsând și de această dată trupele de desant să aștepte în port curățarea mării de flota neerlandeză. Un semnal de alarmă pentru neerlandezi a fost și capturarea de către nava franceză Bourbon a corabiei Popkensburg, detașată din Flota Indiilor Orientale. La 20 august luă contact vizual cu flota neerlandeză când aceasta se deplasa între Texel și Meusa. Rupert ordonă imediat pregătirea de luptă; dar cum vântul bătea din direcția Nord-Vest, dând aliaților avantajul de a începe lupta, De Ruyter se folosi de cunoașterea apelor locale pentru a ține flota atât de aproape de plajă încât inamicul nu îndrăzni să înainteze, fiind deja ora târzie în acea zi. În timpul nopții direcția vântului se schimbă la Est-Sud-Est dinspre uscat și la ivirea zorilor neerlandezii ridicară velele și atacară.

Inițial ambele flote formară linia cu Tromp deschizând calea neerlandezilor și Spragge cu Escadra albastră în dreptul său, dar la ora 7, când neerlandezii se apropiau deja, Rupert dădu semnalul virării în vânt, neavând spațiu de luptă spre Est. De Ruyter întoarse și el și acțiunea începu cu aliații înaintând spre Sud-Vest-Sud. Francezii se aflau înainte, Escadra Roșie în centru și Escadra Albastră în ariergardă.

Perfecționând manevra care îi reușise în urmă cu un an în Bătălia de la Solebay, în care întreaga escadră a lui Banckert (o treime din flota neerlandeză) se opusese escadrei franceze, De Ruyter își trimise înainte doar divizia înaintată a lui Cornelis Evertsen din avangarda lui Adriaen Banckert, alcătuită din numai 7 nave de linie și o fregată, pentru a se opune diviziei franceze din fața lui, condusă de Marchizul de Martel. De această dată a doua divizie franceză, comandată de D'Estrées, a fost aproape ignorată, și celelalte două divizii din escadra lui Banckert s-au alăturat lui De Ruyter în atacul asupra Escadrei Roșii și a ultimei divizii din Escadra Albă (franceză).

Astfel Evertsen cu 7 nave îl înfruntă pe Martel cu 10 nave, următoarele 8 nave franceze nu aveau oponenți apropiați; De Ruyter cu 18 nave de linie și Banckert cu restul de 14 nave îl întâmpinară pe Rupert cu 30 nave și pe ultimele 12 nave franceze. Astfel că nu se poate admite, precum o fac unele surse contemporane, că neerlandezii obținuseră superioritatea locală în centru, însă De Ruyter reuși să înceapă lupta cu un dezavantaj numeric mai redus decât dacă ar fi trebuit să angajeze în mod clasic fiecare divizie corespondentă flotei inamice.

Marchizul de Martel, care deschidea linia aliată, primi ordinul de a înainta în fața neerlandezilor, de a ocoli avangarda adversă și de a urca în vânt pentru a plasa navele neerlandeze între două focuri. El însuși nu reuși manevra, însă a doua navă în linie, Sans-Pareil (64), comandată de Tourville, viitorul amiral francez, obținu avantajul vântului și urmat de Precieux (50), Aquilon (50) și Temeraire (50) dublă linia neerlandeză. Dar imediat cum văzu pericolul, Evertsen viră spre francezi și trecu pur și simplu printre celelalte 20 nave ale diviziilor lui D'Estrées și Des Ardents cu cele 7 nave ale sale; apoi întoarse cu vântul și coborî spre De Ruyter care angajase o luptă aprigă cu Rupert. Martel, deși acuzat de superiorul său că nu l-a susținut în luptă, trebui să oprească pentru reparații. Această manevră fu încununată de succes, căci D'Estrées și Des Ardents nu îl urmară (folosind aceeași scuză ca și Martel), iar navele franceze nu mai putură juca nici un rol important în bătălia care deveni o încleștare istovitoare între grosul flotei neerlandeze și escadrele engleze din centru și ariergardă. Ambele suferiră multe daune în timpul orelor de luptă strașnică.

În lupta sa cu De Ruyter, Rupert încercă să îl atragă pe acesta cât mai în larg pentru ca atunci când vântul s-ar schimba neerlandezii să nu se mai poată adăposti sub coastă. De Ruyter îl urmă și separarea dintre centru și avangardă fu folosită ca scuză pentru D'Estrées pentru întârzierea sa de a se întoarce în luptă, deși pe Evertsen nu îl împiedică să se alăture comandantului său.

În ariergardă Spragge se opri pentru a îl aștepta pe Tromp să se apropie, detașându-se astfel de centrul englez. Spragge și Tromp, comandându-și respectivele ariergarde, 21 nave de linie neerlandeze contra 27 englezești, se ciocniră în mod repetat (Spragge jurase în mod public în fața regelui Carol că de această dată îl va omorî sau captura pe vechiul său inamic Tromp). Lupta dintre ei începu conform etichetei: Tromp pe Gouden Leeuw (82) împotriva lui Spragge pe Royal Prince (100), Sweers împotriva lui Kempthorne, De Haen împotriva lui Ossory. La urma ariergărzii, Sweers reuși să iasă superior în lupta cu Kempthorne și forță divizia acestuia să coboare sub vânt; dar Ossory a rămas pe poziții în fața lui De Haen, deși focul neerlandezilor era mai rapid și mai precis decât cel al englezilor. Între timp Tromp și Spragge rămaseră unul în fața celuilalt timp de 3 ore într-un duel nimicitor, dar și în acest caz se dovedi superioritatea tunarilor neerlandezi, căci trecură 3 ore înainte de a muri prima persoană pe Gouden Leeuw în timp ce Royal Prince a suferit teribil.

La amiază, odată cu schimbarea direcției vântului către Sud-Vest, Escadra Albastră se află sub vânt față de neerlandezi, iar Spragge încercă să vireze pentru a profita de acest avantaj, însă nava sa avariată nu rezistă, catargul principal și artimonul cedând și lăsând nava dezafectată și fără ajutor. Ossory se apropie imediat cu St Michael (90) și alte nave din divizia sa pentru a se interpune între nava-amiral și neerlandezi, în timp ce Spragge își mută steagul pe St George (70). La scurt timp după sosirea sa la bord, această navă își pierdu arborele-gabier central și Spragge luă hotărârea de a trece din nou pe altă navă. Se îndreptă spre Royal Charles (100), dar aproape imediat ce barca sa se îndepărtă de St George, o ghiulea ce trecu prin corpul acestei nave scufundă barca și Spragge se înecă.

Sosi rândul lui Tromp să își schimbe steagul, căci deși Gouden Leeuw nu fusese atât de avariată precum Prince, se afla în pericol iminent de a-și pierde catargele și de a nu mai putea lupta mai departe. Prin urmare, Tromp trecu pe Komeetster (68) și reînnoi atacul asupra navei-amiral a lui Spragge, dar fu separat rapid de aceasta de către sosirea lui Kempthorne. Urmă o luptă la distanță scurtă, cu Ossory înfruntându-i pe neerlandezii aflați sub vânt și Kempthorne pe cei din vânt, nave incendiare fiind consumate fără rezultat de ambele părți. Neerlandezii se concentrară pe capturarea primei nave-amiral a lui Spragge, Royal Prince, avariată și aparent abandonată de celelalte nave englezești. Însă aceasta fu salvată și remorcată de două fregate sub protecția lui Ossory. Lupta continuă până la sosirea lui Rupert cu Escadra Roșie și a lui De Ruyter și Banckert cu restul flotei neerlandeze în jurul orei 5.

Datorită preocupării lui Spragge de a se duela cu Tromp, centrul englez fu separat de ariergardă, înfruntându-se cu centrul neerlandez sub De Ruyter și locotenentul-amiral Aert Jansse van Nes. Escadra Roșie a trebuit să înfrunte trei locotenent-amirali, doi vice-amirali și doi contra-amirali neerlandezi, cu alte cuvinte primele două escadre neerlandeze, cu excepția diviziei lui Evertsen. Inițial, alături de Rupert s-au aflat 12 nave franceze, divizia din ariergarda Escadrei Albe, sub Des Ardents, dar în ciuda faptului că aliații aveau și aici superioritate numerică, neerlandezii se dovediră superiori în lupta confuză.

De Ruyter separă ultima divizie din centrul englez, comandată de Chicheley, iar Des Ardents plecă pentru a i se alătura lui D'Estrées, astfel că Rupert se găsi cu restul de 20 de nave înconjurat de 30 nave neerlandeze: De Ruyter și divizia sa între Royal Sovereign (100), nava-amiral a lui Rupert, și divizia lui Chicheley, Aert van Nes și alte două nave-amiral neerlandeze înainte sub vânt de el și escadra zeelandeză a lui Banckert în spatele său în vânt. Susținut de Royal Katherine (100) sub Legge, Rupert coborî încet spre divizia lui Chicheley, într-o acțiune pe care neerlandezii o considerară o retragere din luptă, Escadra Roșie îndepărtându-se spre Nord-Vest. Escadra franceză încerca în acele momente să se apropie de Rupert, dar se afla încă la câteva mile spre Sud-Est.

Rupert reuși în cele din urmă să dezangajeze lupta pe la ora 2, și văzând că ariergarda engleză nu se descurca în fața echivalentei sale neerlandeze, se îndreptă spre ea, urmat fiind de către De Ruyter. Cele două escadre centrale virară pe un curs paralel și, în ciuda faptului că se aflau în raza de acțiune a tunurilor, printr-un consimțământ mutual, indus probabil de muniția pe terminate, se abținură de a se mai bombarda. La orele 4 după-amiaza, escadrele centrale și ariergărzile se reuniră de ambele părți și în jurul orei 5 a fost reluată lupta.

Rupert arboră semnalul de formare a linie de-a lungul navei sale, dar nu reuși să adune decât vreo 12 nave. Chicheley se afla puțin mai în față apărând pe Royal Prince, iar din Escadra Albastră au rămas puține nave capabile să mai lupte, în vreme ce D'Estrées, deși se afla destul de aproape de scenă, ignoră semnalul și a rămas în vânt. Deși a înțeles ordinul dat de către comandantul flotei aliate, Martel fu împiedicat de către D'Estrées să se alăture liniei.

Ambele flote fiind extenuate, în cele din urmă englezii abandonară încercarea de a debarca trupe și ambele părți se retraseră la orele 7 seara spre Nord-Vest iar neerlandezii întoarseră spre Est.

Bătălia de la Texel (1707) pictură de Abraham Storck

Urmările

Nici o navă majoră nu a fost scufundată (deși câteva nave incendiare au fost consumate de ambele părți iar englezii au pierdut și iahtul Henrietta), dar multe au fost avariate serios și au murit în jur de 3.000 de oameni: două treimi dintre ei erau englezi și francezi; aliații au pierdut un amiral, Spragge, iar un altul, Harman, a murit după câteva săptămâni din cauza rănilor, plus încă cinci căpitani de navă; neerlandezii au avut doi amirali, Isaac Sweers și Johan de Liefde, și patru căpitani morți, iar un al cincilea căpitan (promovat la gradul de contra-amiral în timpul bătăliei) rănit mortal. Au fost trimise în port pentru reparații urgente cinci nave englezești și patru nave neerlandeze.

Flota aliată a încercat apoi să se apropie de Scheveningen, dar din cauza vremii și a navelor avariate aflate în stare prea proastă pentru a continua campania navală, Prințul Rupert a fost constrâns să se retragă la 24 august pe Tamisa. Neerlandezii au patrulat în Marea Nordului până la Bancul Dogger, de unde au escortat în porturi convoaie de nave comerciale. De Ruyter s-a îndreptat spre coasta Angliei pentru a provoca distrugeri și pentru a arăta de partea cui a fost victoria în ultima bătălie, dar vremea proastă l-a împiedicat la jumătatea drumului spre Tamisa și la 13-14 septembrie flota neerlandeză a intrat în porturi.

După bătălie De Ruyter și amiralii săi au fost răsplătiți și aclamați în public, dar de cealaltă parte Prințul Rupert i-a acuzat pe francezi că nu și-au făcut datoria în luptă. Istoricii pun lipsa impactului francez asupra bătăliei pe seama strălucitei manevre a lui De Ruyter. Însă este adevărat că D'Estrées avea ordine stricte din partea lui Ludovic al XIV-lea să nu primejduiască flota franceză, după cum a recunoscut chiar el după luptă. Martel însuși a confirmat acuzele lui Rupert, ceea ce l-a costat pe vice-amiralul francez încarcerarea la Bastilia pentru lipsa de disciplină. În octombrie escadra franceză s-a întors la Brest și nu a mai colaborat cu englezii pe tot parcursul războiului.

În ciuda încheierii indecise, bătălia a fost o victorie strategică clară pentru neerlandezi: a fost înlăturat pentru totdeauna pericolul invaziei de pe mare, porturile neerlandeze au fost deschide comerțului, iar Flota neerlandeză nu mai avea de luptat decât cu vremea pentru stăpânirea Mării Nordului. Geniul lui Michiel de Ruyter a salvat încă o dată Provinciile Unite, putându-se face o asemănare cu Bătălia de la Trafalgar când Nelson a scos similar din luptă avangarda inamică și s-a concentrat asupra centrului și ariergărzii.

La sfârșitul lunii august Provinciile Unite au format o alianță cu Spania și francezii au abandonat teritoriul Republicii. Al Treilea Război Anglo-Neerlandez luă sfârșit cu semnarea Tratatului de la Westminster între englezi și neerlandezi la 9 februarie 1674, după ce Carol al II-lea a fost obligat de Parlament să renunțe la acordul cu Ludovic al XIV-lea. Abia în 1781 se vor mai lupta între ele flotele neerlandeze și britanice.

Flota aliată Anglo-Franceză

86 nave de linie, 9 fregate (95 nave de război) cu 5.458 tunuri și 32.956 oameni, 3 fregate ușoare, 32 nave incendiare, c60 bărci lungi, flute, iahturi și alte nave mici (~200 nave in total)

ESCADRA ALBĂ (FRANCEZĂ) (Jean d'Estrées) (nu se cunoaște ordinea exactă a navelor în linia de bătaie) 30 nave de linie cu 1.832 tunuri si 11.605 oameni, 4 fregate ușoare, 9 bărci lungi, 9 nave incendiare
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
1	Reine	104	800	Vice-amiralul Jean II Comte D'Estrées (comandă divizia centrală), căpitan Cavalerul Jacques de Cuers de Cogolin
1	Royal Thérese	80	500	Locotenentul-general Marchizul Damein de Martel (comandă avangarda)
2	Terrible	70	450	Șeful de escadră Marchizul Hector des Ardens (comandă ariergarda)
2	Orgueilleux	70	450	Șeful de escadră Marchizul François de Grancey, căpitan De Belle-Isle-Erard
2	Conquérant	70	450	Contele de Sourdis
2	Foudroyant	70	450	Jean Gabaret
2	Pompeux	70	430	Cavalerul de Biou
2	Invincible	70	420	Cavalerul d'Estivalles †, căpitan secund Marchizul d'Amblimont
2	Grand	70	420	Job Forant
2	Illustre	70	420	Auguste de Beaulieu
2	Glorieux	64	420	Cavalerul de Valbelle
2	Sans Pareil	64	420	Cavalerul de Tourville
2	Tonnant	64	420	Marchizul d'Humières
2	Excellent	60	370	Pierre de Magnou
2	Fortune	60	370	Contele de Blenac
2	Diamant	60	370	Cavalerul de Beaumont
2	Fier	60	370	Cavalerul d'Hailly
3	Precieux	52	325	François Pannetier
3	Aimable	52	330	Cavalerul de Sebeville
3	Temeraire	52	325	Louis d'Infreville de Saint-Aubin
3	Vaillant	52	325	Cavalerul de Nesmond
3	Bon	52	325	Pierre de Cou
3	Oriflamme	50	300	Cavalerul de Bethune
3	Sage	50	320	Joseph de La Barre
3	Prince	50	300	François de Villeneuve-Ferriers
3	Aquilon	50	300	Louis Gabaret
3	Apollon	50	325	Joseph de Langeron
3	Duc	50	300	Cavalerul de Flacourt
3	Maure	48	300	Marchizul d'Amfreville
3	Bourbon	48	300	Treillebois de la Vigerie
Nave auxiliare aflate în spatele liniei
	Friponne	10	50	De Gros-Bois (fregată ușoară)
	Gaillarde	12	50	De Lizines (fregată ușoară)
	Lutine	12	50	De Rochefort (fregată ușoară)
	Subtile	12	50	De Champ-Martin (fregată ușoară)
	Hardi	6	25	Du Faye (barcă lungă)
	Entreprenante	6	25	La Preille (barcă lungă)
	Asseurée	6	25	Viviaux (barcă lungă)
	Droite	4	20	Noucy (barcă lungă)
	Fidelle	4	10	D'Armanville (barcă lungă)
	Ferme	4	20	De Beauregard (barcă lungă)
	Pomponne	4	20	Beaumanoir (barcă lungă)
	Fine	4	20	Levi (barcă lungă)
	Inconnue	4	20	Childeracq (barcă lungă)
	Entendu	24	35	Guillotin (navă incendiară)
	Serpent	24	35	Saint-Michel (navă incendiară)
	Caché	24	35	Des Grois (navă incendiară)
	Voile	24	35	Chaboisseau l'Ainé (navă incendiară)
	Fanfaron	24	30	Vidault (navă incendiară)
	Perilleux	24	30	Chaboisseau le Jeaune (navă incendiară)
	Ardent	10	25	Toreau (navă incendiară)
	Arrogant	?	?	? (navă incendiară)
	Coche	12	30	De Bougestion (flută)
	Bienchargé	12	30	La Viluine (flută)
	Bienarrivé	12	30	Guillet (flută)

ESCADRA ROȘIE (ENGLEZĂ) (Prințul Rupert) (navele în linia de bătaie) 28 nave de linie și o fregata cu 1.884 tunuri si 11.120 oameni
Avangarda (John Harman)
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
4	Constant Warwick (?)	42	170	Joseph Harris
3	Anne	60	340	Thomas Elliott
2	French Ruby	80	550	Thomas Room Coyle
3	Lion	60	340	John Ashby
1	London	100	750	Vice-amiralul Sir John Harman (rănit mortal), căpitan William Holden
3	Warspite	68	400	Robert Stout
4	Happy Return	48	240	John Stainsby
2	Triumph	70	500	William Davies
4	Stavoreen	50	200	Charles Royden
Nave incendiare aflate în spatele liniei
	Leopard	6	35	Matthias Bird (capturată și apoi arsă)
	Robert	4	30	Richard Collins
	George	6	45	John Marshall
	Amity	6	30	William Pooley
Centrul (Prințul Rupert)
2	Royal Katherine	100	600	Sir George Legge
3	Mary	60	300	Sir Roger Strickland
2	Henry	80	530	Sir John Ernle
4	Crown	50	200	Richard Carter
3	Rupert	64	400	Sir John Holmes
1	Royal Sovereign	100	850	Amiralul Prințul Rupert de Rin, căpitani Sir William Reeves † și John Wetwang
3	Resolution	70	400	Sir John Berry
4	Princess	54	240	Thomas Mayo
3	Edgar	74	400	Richard le Neve †
2	Old James	70	500	James Storey
5	Pearl	28	150	Thomas Booth (fregată în spatele liniei)
Nave incendiare aflate în spatele liniei
	Ann & Christopher	8	40	Richard Haddock
	Friendship	6	30	John Kelsey † (arsă)
	Katherine	6	30	Matthias Bird (arsă)
	Supply	6	35	Henry Williams (arsă)
	Hopewell	6	35	Henry Fitton (arsă)
	St Lawrence	6	20	John Cooke (arsă)
	Hawke	2	16	John Lucas
	Thomas & Edward	6	30	Matthew Dawson
Ariergarda (John Chicheley)
4	Mary Rose	48	220	Thomas Hamilton
2	Victory	80	530	Sir William Jennens
4	Assurance	42	170	Ralph Lascelles
3	Fairfax	72	340	Dominic Nugent
1	Charles	100	750	Contra-amiralul Sir John Chicheley, căpitan Richard Dickenson
3	Monmouth	70	400	Robert Robinson
4	Newcastle	52	240	John Pierce
4	Nonsuch	40	170	Lawrence Wright
4	Yarmouth	52	240	John Keene
Nave incendiare aflate în spatele liniei
	Truelove	2	25	Peter Bonamy (arsă)
	Dartmouth	4	16	John Burdick
	Wivenhoe	6	20	William Jacques
	Olive Branch	6	35	William Lee

ESCADRA ALBASTRĂ (ENGLEZĂ) (Edward Spragge) (nu se cunoaște ordinea exactă a navelor în linia de bătaie) 28 nave de linie și 1 fregată cu 1.742 tunuri si 10.231 oameni
Avangarda (Ossory)
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
4	Hampshire	46	200	Richard Griffith
3	York	62	340	Henry Clarke
4	Sweepstakes	40	170	Peter Belbin
3	Swiftsure	66	400	Richard Rooth
1	Saint Michael	90	701	Contra-amiralul Sir Thomas Butler, conte de Ossory, căpitan Sir John Narborough
4	Greenwich	60	280	Thomas Bridgman
4	Foresight	52	220	Richard James
2	Rainbow	56	410	Mark Harrison
4	Portsmouth	48	200	James Page
Nave auxiliare aflate în spatele liniei
y	Henrietta	8	30	Thomas Guy (yacht, scufundat)
s	Lizard	4	25	John Nicholson (slup)
Nave incendiare aflate în spatele liniei
	Firebush	4	14	John Maine
	Hope Prize	2	16	John Martin
Centrul (Spragge)
3	Dreadnought	66	360	Richard Trevanion
2	St George	68	460	Thomas Darcy
4	Bristol	48	220	Eric Sieubladh (Erik Sjöblad)
3	Henrietta	60	340	Gustavus, Count Horne
1	Royal Charles	102	800	John Hayward †
1	Royal Prince	100	800	Amiralul Sir Edward Spragge †, căpitan Thomas Fowler
4	Swallow	46	220	Edward Russell
3	Cambridge	70	400	Arthur Herbert
4	Advice	46	220	John Dawson
3	Dunkirk	60	340	Francis Courtney †
5	Guernsey	30	150	Leonard Harris (fregată în spatele liniei)
Nave incendiare aflate în spatele liniei
	Society	6	45	Robert Washbourne (arsă)
	Prudent Mary	6	45	Christopher Billop (arsă)
	Benjamin	6	24	John Pollea
	Blessing	4	20	William Andrews
	Pearl	6	30	William Booth
Ariergarda (Kempthorne)
4	Diamond	48	220	John Shelley
2	Unicorn	64	420	John Rogers
4	Ruby	48	220	Stephen Pyend
3	Monck	58	340	Bernard Ludman
1	Saint Andrew	96	730	Vice-amiralul Sir John Kempthorne, căpitan John Archer
3	Plymouth	58	340	Anthony Young
4	Falcon	42	170	Thomas Andrews
3	Gloucester	60	340	William Coleman
4	Bonadventure	52	220	Henry Killigrew
Nave incendiare aflate în spatele liniei
	Hester	6	20	Richard Painter
	Jason	4	20	Francis Turner
Alte nave auxiliare aflate în spatele liniei, a căror ordine nu este cunoscută
5	Nightingale	34	140	Edward Pierce (fregată)
6	Roebuck	18	80	Charles Lloyd (fregată)
	Roe	6	12	Joseph Simmons (Symonds) (dogger, scufundat)
	Rose	6	12	Ralph Wrenn (dogger, capturat)
	Fox	0	7	Morgan Phillips (șalupă)
	John’s Advice	?	54	Robert Elfrith (navă spital)
	Bonetta	4	36	John Macklin (slup)
	Cutter	4	12	Walter Power (slup)
	Chatham	4	36	William Watson (slup)
	Chatham Double	4	36	Joseph Perriman (slup)
	Dolphin	4	36	William Orchard (slup, scufundat)
	Emsworth	6	30	Richard Country (slup)
	Hound	8	36	Robert Winn (slup)
	Invention	4	12	William Dixie (slup)
	Prevention	4	12	Elias Clifford (slup)
	Spy	4	30	Peter Cooper (slup)
	Vulture	4	36	Robert Porteen (slup)
	Woolwich	4	36	Alexander Smart (slup)

Flota Neerlandeză

60 nave de linie, 15 fregate (75 nave de război) cu 4.078 tunuri și 19.616 oameni, 25 nave incendiare, 18 iachturi și alte nave mici (~125 nave in total)

- -

A TREIA ESCADRĂ (inițial AVANGARDA, apoi ARIERGARDA) (Cornelis Tromp) (navele în linia de bătaie) 21 nave de linie și 5 fregate cu 1.469 tunuri si 6.418 oameni, 8 nave incendiare, 6 iachturi
Avangarda (Isaac Sweers)
Amiralitate	Navă	Tunuri	Echipaj (marinari+soldați)	Căpitan
Amsterdam	Provincie Utrecht	60	250+42	Jan Janszoon de Jongh
Noorderkwartier	Noorderkwartier	60	257+17	Jacob Roos
Amsterdam	Akerboom	62	199+39	Jacob Teding van Berkhout
Amsterdam	Witte Olifant	82	376+100	Vice-amiralul Isaac Sweeers †
Amsterdam	Geloof	56	209+20	Cornelis Tijloos
Rotterdam	Schieland	58	142+84	Adriaan Poort
Noorderkwartier	Jupiter	42	177	Pieter Bakker
Amsterdam	Bommel	24	79+6	Jan Bogaart (fregată)
Amsterdam	Popkensburg	24	69+9	Jan Noirot (fregată)
Amsterdam	Vrede	4	17	Dirk Klaaszoon Harney (navă incendiară)
Amsterdam	Leidster	4	22	Pieter van Grootveld (navă incendiară)
Amsterdam	Vis	?	15	Harmen de Boer (navă incendiară)
Amsterdam	Triton	10	34	Nicolaas Portugaal (yacht)
Centrul (Cornelis Tromp)
Amsterdam	Zuiderhuis	45	184+19	Isaak Uitterwijk
Amsterdam	Komeetstar	68	254+42	Pieter van Middelland
Amsterdam	Kalantsoog	68	201+55	Volckert Hendricksz Swart †
Amsterdam	Gouden Leeuw	82	428+46	Locotenentul-Amiral Cornelis Tromp, căpitanii Thomas Tobiaszoon și Cornelis van den Heuvel
Rotterdam	Delft	62	260+20	Philips van Almonde
Amsterdam	Amsterdam	60	241+11	Cornelis van der Zaan
Amsterdam	Zeelandia	44	170+30	Daniel Elsevier
Amsterdam	Middelburg	36	118+11	Hendrick Span (fregată)
Amsterdam	Oudkarspel	34	103+18	Jan van Abkoude (fregată)
Amsterdam	Salvador	4	21	Jacob Vroom (navă incendiară)
Amsterdam	Wapen van Velsen	4	24	Jan van Kampen (navă incendiară)
Amsterdam	Jacob en Anna	?	22	Jan Boomgaard (navă incendiară)
Amsterdam	Egmond	10	33	Jan Kramer (yacht)
Amsterdam	Parel	6	33	Teunis Post (yacht)
Amsterdam	Kits	4	11	Gilles Saloy (yacht)
Ariergarda (Jan de Haan)
Amsterdam	Prins te Paard	55	210	Adam van Brederode
Rotterdam	Wassenaer	59	223+17	Barend Rees
Noorderkwartier	Pacificatie	76	315	Cornelis Bakker
Amsterdam	Prins te Paard	55	210+0	Adam van Brederode
Amsterdam	Hollandia	80	348+71	Contra-Amiralul Jan de Haan
Amsterdam	Agatha	50	180+23	Pieter Cornelisz de Sitter
Amsterdam	Wakende Kraan	44	185+8	Pieter Claesz Dekker
Noorderkwartier	Wapen van Holland	44	180	Matthijs Dirksz Pijl
Amsterdam	Haas	24	79	Hans Hartwich (fregată)
Amsterdam	Draak	4	20	Willem Willemszoon (navă incendiară)
Amsterdam	Zalm	4	16	Cornelis Jelmertsz Kok (navă incendiară)
Amsterdam	Kater	10	22	Abraham Taalman (yacht)
Zeeland	Bruinvis	6	25	Jan Cornelisz Poot (yacht)

- -

PRIMA ESCADRĂ (CENTRUL) (Michiel de Ruyter) (navele în linia de bătaie) 18 nave de linie și 6 fregate cu 1.354 tunuri si 6.435 oameni, 8 nave incendiare, 5 iachturi
Avangarda (Aert van Nes)
Amiralitate	Navă	Tunuri	Echipaj (marinari+soldați)	Căpitan
Amsterdam	Spiegel	70	314+12	Comandor Jacob van Meeuwen
Rotterdam	Schiedam	20	79	Cornelis van der Hoeven (fregată)
Amsterdam	Beschermer	50	200+16	David Swerius †
Rotterdam	Eendracht	72	353+57	Locotenentul-Amiral Aert Jansse van Nes
Amsterdam	Essen	50	194+20	Philips de Munnik
Rotterdam	Utrecht	34	143	Jan Snellen (fregată)
Rotterdam	Harderwijk	24	96	Mozes Wichmanszoon (fregată)
Noorderkwartier	Caleb	50	199	Claes Pietersz Wijnbergen
Rotterdam	Maria	4	22	Dirk de Munnik (navă incendiară)
Amsterdam	Zaaier	4	30	Wijbrand Barendszoon (navă incendiară)
Zeeland	Tonijn	6	30	Pieter de Moor (yacht)
Centrul (Michiel de Ruyter)
Rotterdam	Maagd van Dordrecht	68	312+76	Contra-Amiralul Jan Jansse van Nes
Amsterdam	Damiaten	32	79+8	Mattheus Megank (fregată)
Rotterdam	Zeelandia	42	133+13	Simon van Panhuis
Amsterdam	Waasdorp	68	268+43	Engel de Ruyter
Rotterdam	Zeven Provincien	80	464+48	Locotenentul-Amiral-General Michiel Adriaansz de Ruyter, căpitani Gerard Callenburgh și Pieter de Liefde
Amsterdam	Steenbergen	68	294+23	Jan Paulusz van Gelder †
Amsterdam	Edam	36	100+8	Willem van Ewijk (fregată)
Rotterdam	Voorzichtigheid	84	442+58	Jan van Brakel
Rotterdam	Blackmoor	4	20	Abraham van Koperen (navă incendiară)
Rotterdam	Louise	4	45	Jan Danielsy van Rijn (navă incendiară)
Rotterdam	Jisper Kerk	4	17	Lens Harmenszoon (navă incendiară)
Amsterdam	Melkschuit	4	17	Jacob Schenk (navă incendiară)
Rotterdam	Rotterdam	6	20	Wijnand van Meurs (yacht)
Zeeland	Jonge Maria	10	28	Arnoud Leunissen (yacht)
Ariergarda (Jan de Liefde)
Noorderkwartier	Wapen van Alkmaar	63	248	Jan Krook
Rotterdam	Dordrecht	44	152+19	Frans van Nijdek
Rotterdam	Ridderschap van Holland	64	209+80	Eland du Bois
Rotterdam	Vrijheid	80	402+32	Vice-amiralul Jan de Liefde †
Rotterdam	Gelderland	63	295+25	Cornelis de Liefde
Noorderkwartier	Wapen van Medemblik	44	179	Hendrik Visscher †
Rotterdam	Rotterdam	30	145	Jacob Pietersz Swart (fregată)
Amsterdam	Stad Utrecht	66	256+30	Jan Davidsz Bondt
Rotterdam	Sint Pieter	?	15	Gerrit Halfkaag (navă incendiară)
Rotterdam	?	?	20	Willem de Rave (navă incendiară)
Rotterdam	Hoop	6	20	Isaac Anteunisz van Anten (yacht)
Friesland	Liefde	?	28	Jochem Jansen (yacht)

- -

A DOUA ESCADRĂ (inițial ARIERGARDA, apoi AVANGARDA) (Adriaan Banckert) (navele în linia de bătaie) 21 nave de linie și 4 fregate cu 1.440 tunuri si 6.763 oameni, 9 nave incendiare, 7 iachturi
Avangarda (Cornelis Evertsen)
Amiralitate	Navă	Tunuri	Echipaj (marinari+soldați)	Căpitan
Noorderkwartier	Eenhoorn	70	313+16	Contra-Amiralul Jan Jansz Dick
Zeeland	Ter Veere	50	216+40	Dirk Jacobsz Kiela †
Noorderkwartier	Justina van Nassau	66	270+15	Jan Gerritsz van Muijs
Zeeland	Vlissingen	48	185+18	Salomon Le Sage
Zeeland	Zierikzee	60	280+40	Vice-Amiralul Cornelis Evertsen cel Tânăr
Noorderkwartier	Wapen van Enkhuizen	70	320+26	Leendert Kuiper
Zeeland	Delft	34	120+11	Adriaen Banckert cel Tânăr (fregată)
Amsterdam	Leeuwen	50	200+10	Jan Gijsels van Lier
Noorderkwartier	Witte Mol	4	18	Hendrik Munt (navă incendiară)
Amsterdam	kasteel van Loon	4	19	Pieter Hendriksz Pop (navă incendiară)
Zeeland	Sevillie	2	17	Anteunis Jansz Schalje (navă incendiară)
Zeeland	Goes	8	25	David van Geerstdale (yacht)
Zeeland	Zwaluw	6	20	Matthijs Lauwerens (yacht)
Centrul (Adriaen Banckert)
Zeeland	Utrecht	50	148+42	Simon Loncker
Amsterdam	Gideon	62	230+20	Barend Hals
Noorderkwartier	Wapen van Nassau	58	232+20	Pieter Karseboom
Zeeland	Domburg	60	208+104	Carel van de Putte
Zeeland	Walcheren	70	375+45	Locotenentul-Amiral Adriaen van Trappen Banckert
Noorderkwartier	Westfriesland	78	327+17	Jan Heck
Zeeland	Goes	34	82+42	Antheunis Matthijszoon (fregată)
Noorderkwartier	Gelderland	45	226+20	Maarten de Boer
Zeeland	Dordrecht	50	148+52	Willem Hendrickszoon
Zeeland	Dadelboom	2	18	Reinier Dirckszoon (navă incendiară)
Noorderkwartier	Christina Leonora	2	17	Pieter Sievertsz Bouckertsen (navă incendiară)
Zeeland	Catharina	4	20	Frederik Konvent (navă incendiară)
Zeeland	Samuel en Jakob	4	19	Simon Arendszoon (navă incendiară)
Zeeland	Hazewind	7	25	Tobias Adriaanszoon (yacht)
Zeeland	Lapmande	8	25	Schuyen (yacht)
Ariergarda (Enno Star)
Friesland	Prins Hendrik Casimir	70	305+75	Contra-Amiralul Hendrik Dirksz Bruynsveld
Amsterdam	Brak	22	88+3	Romere Vlak (fregată)
Friesland	Elf Steden	50	210+74	Witze Johannes Beima
Amsterdam	Tijdverdrijf	56	200+45	Gilles Schey
Friesland	Groningen	70	305+30	Vice-Amiralul Enno Doedes Star
Friesland	Windhond	30	116+12	Jan Pietersz Vinckelbos (fregată)
Noorderkwartier	Prins van Oranje	64	277	Claes Cornelisz Valehen
Friesland	Oostergoo	58	237+69	Jan Jansz Vijselaer
Zeeland	Burg	2	16	Huibrecht Wolfertsen (navă incendiară)
Friesland	Welkomst	?	18	Ijsbrand Albertszoon (navă incendiară)
Zeeland	?	?	?	Hendrik Pieterszoon (yacht)
Friesland	Hoop	6	26	Cornelis Reindertsz Eenarm (yacht)
Zeeland	Waterhond	4	16	Jacob Hamers (yacht)

Bibliografie

• Journals and Narratives of the Third Dutch War, Roger Charles Anderson, Naval Records Society, London 1946
• A Note of The Drawings in the Possesion of the Earl of Darmouth Illustrating The Battle of Sole Bay and The Battle of Texel, Julian S. Corbett, Naval Records Society, London 1908
• Johan de Witt en zijn tijd, Pieter Simons, Johannes van der Hey en zoon, Amsterdam 1842, vol 3
• The Influence of Sea Power upon History 1660-1783, A.T.Mahan, Little, Brown & Company, Boston 1898
• The British Fleet at the Battle of the Texel / Kijkduin, 11/21 August 1673 – Part 2, J.D.Davies, 2016 [1]