Bătălia de la Somosierra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bătălia de la Somosierra
Parte din Războiul Peninsular Modificați la Wikidata

La bataille de Somo-Sierra, de Baron Lejeune, 1810.
Informații generale
Perioadă30 noiembrie 1808
LocSomosierra, Spania, la 100 km N de Madrid
41°08′N 3°35′W ({{PAGENAME}}) / 41.13°N 3.58°V
RezultatVictorie franceză
Beligeranți
Primul Imperiu Francez Spania
Conducători
Napoleon I Generalul San Juan
Efective
33,427 de oameni disponibili
(5,839 angajați)
12 de piese de artilerie[1]
12,476 de oameni
(8,359 angajați)
36 de piese de artilerie[1]
Pierderi
52-57 morți sau răniți[1]2000 morți sau răniți
10 drapele
16 tunuri
30 de cutii de muniții
200 de căruțe cu efecte[1]

Bătălia de la Somosierra, a opus, la sfârșitul lui noiembrie 1808 o armată franceză sub comanda împăratului Napoleon I, unei armate a Juntei spaniole, conduse de generalul San Juan. Armata spaniolă ocupa trecătoarea Somosierra, prin care trecea drumul strategic dintre capitală și orașul Burgos. Împăratul francez, aflat la Boceguillas, află despre ocuparea trecătorii de către inamic și se îndreaptă în direcția respectivă, însoțit de corpul de armată al lui Victor (diviziile Villatte, Ruffin și Lapisse), de cavaleria Gărzii și de divizia de cavalerie a lui La Tour Maubourg. Lui Lapisse i se ordonă să cucerească Sepulveda, lui Ruffin să ia versantul nordic al Guadarrama. Cu toate acestea, Victor nu progresa așa cum se aștepta, din cauza focului devastator al bateriilor spaniole (4 baterii de 4 piese, protejate de parapeți) amplasate pe drum, în dreptul trecătoarei. Napoleon, sosit cu Garda, observă situația și ordonă lăncierilor polonezi care îl escortau în acea zi să cucerească poziția. Conduși de Kozietulski, aceștia șarjază și, în doar 7 minute, dau peste cap bateriile, fapt ce produce o asemenea panică în rândurile spaniole încât aceștia își masacrează comandantul și rup rândurile, retrăgându-se în dezordine. În urma comportamentului lor extraordinar, regimentul de lăncieri polonezi este admis în Garda Imperială.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Alain Pigeard, „Dictionnaire de la Grande Armée”, Tallandier, Bibliothèque Napoléonienne, 2004, ISBN 2-84734-009-2, pag. 767