Bătălia de la Landshut (1809)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Landshut
Parte a Războiul celei de-a Cincea Coaliții
Louis Hersent-Crossing the bridge at Landshut.jpg
Bătălia de la Landshut. Generalul Georges Mouton, aghiotant al Împăratului conduce companiile de grenadieri ale regimentului 17 de linie la atac pe podul de la Landshut.
Informații generale
Perioadă 21 aprilie, 1809
Loc la 54 de km sud de Regensburg
Rezultat Victorie franceză
Combatanți
Franța Imperiul Francez
Flagge Königreich Württemberg.svg Regatul Württemberg
Flag of Bavaria (striped).svg Regatul Bavariei
Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac
Conducători
Napoleon I Johann von Hiller
Efective
77,000 36,000 - 40,000
Pierderi
774 morți sau răniți[1] 1543 morți sau răniți
6227 prizonieri
3 drapele
14 tunuri
610 cutii de muniții
213 vagoane de bagaje
3 echipaje de pod
spitalele și magaziile[1]

Bătălia de la Landshut a opus o armată franco-germană (Armata din Germania), sub comanda Împăratului Napoleon I unei armate austriece inferioare numeric, comandate de generalul Johann von Hiller. În urma înfrângerii de la Abensberg, armata austriacă se afla în retragere, astfel că Napoleon trimite la Landshut corpurile de armată ale lui Lannes, Vandamme și De Wrede, puternicul corp al lui Masséna urmând să ajungă la rândul său în timpul zilei. Austriecii reușiseră să ocupe Landshut și Trauswitz, cât și platoul Geisenhausen, dar în urma șarjei franceze, sunt nevoiți să se replieze, trecând podurile și opunând o puternică rezistență de infanterie și dând foc marelui pod de lemn peste Isar. Morand, cu regimentele 13 ușor și 17 de linie atacă infanteria austriacă dar doar în jurul orei 12:30 francezii reușesc să captureze podul, când generalul Mouton ia comanda companiilor de grenadieri ai regimentului 17 de linie și se lansează sub o ploaie de gloanțe, capturează podul și ajunge până la primele străzi ale orașului. În aceste momente sosește Masséna cu diviziile Molitor și Boudet ale corpului său, cu una din diviziile lui Oudinot și cu brigada de cavalerie ușoară a lui Marulaz. Austriecii observă imensa disproporție de forțe și se retrag rapid, evacuând orașul și abandonând un material imens, ultimele ostilități încheindu-se totuși deabia la lăsarea serii.[1]. Pierderile totale ale armatei austriece au fost de aproximativ 10,000 de oameni[2].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Alain Pigeard, „Dictionnaire de la Grande Armée”, Tallandier, Bibliothèque Napoléonienne, 2004, ISBN 2-84734-009-2, pag. 694-695
  2. ^ Fierro, Alfredo; Palluel-Guillard, André; Tulard, Jean - „Histoire et Dictionnaire du Consulat et de l'Empire”, Éditions Robert Laffont, ISBN 2-221-05858-5, pag. 885.