Bătălia de la Friedland

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bătălia de la Friedland
Parte din Războiul celei de-a Patra Coaliții

„Trăiască Împăratul”, șarja husarilor francezi la Friedland, de Détaille
Informații generale
Perioadă14 iunie, 1807
Locîn apropiere de Pravdinsk, Rusia actuală
54°27′00″N 21°01′00″E ({{PAGENAME}}) / 54.45°N 21.016666666667°E
RezultatVictorie franceză decisivă
Beligeranți
Franța Imperiul FrancezRusia Imperiul Rus
Regatul Prusiei
Conducători
Napoleon I
Bessières, Garda franceză
Victor, Corpul I
Ney, Corpul VI
Mortier, Corpul VIII
Lannes, Corp de Rezervă
Murat, Rezervă cavalerie
Beningsen
MD Constantin, Garda rusă
Bagration, Avangardă
Markov, susținere Avangardă
Essen I, Corpul stâng
L'Estocq, Corpul prusac
Efective
66 800 de oameni
(56 000 angajați)
118 piese de artilerie[1]
84 000 de oameni
(60 000 angajați)
120 de piese de artilerie[1]
Pierderi
11 000 morți și răniți și dispăruți30 000 morți, răniți și prizonieri

Bătălia de la Friedland a avut loc pe 14 iunie 1807 și a opus o armată franceză sub comanda Mareșalului Lannes, apoi a lui Napoleon I unei armate ruse, conduse de generalul Beningsen. Bătălia s-a încheiat cu victoria decisivă a francezilor, Rusia fiind silită să încheie pacea și să semneze Tratatul de la Tilsit, în același an.[1]

Desfășurare[modificare | modificare sursă]

După bătălia de la Heilsberg (10 iunie), francezii urmăresc armata rusă, Mareșalul Murat fiind trimis în avangardă spre Königsberg iar Lannes spre Friedland, pe unde rușii ar fi trebuit să treacă în mod obligatoriu dacă ar fi dorit să ajungă la Königsberg.[2]

Conducând avangarda franceză, Lannes se ciocnește într-adevăr la 14 iunie, începând cu ora 3 dimineața, de întreaga armată rusă, dintre care o parte traversase râul Alle. Aceștia din urmă nu profită însă de enorma lor superioritate numerică și Lannes rezistă pe poziții, primind ca întăriri în jurul orei 8 Corpul de armată al lui Mortier, urmat de cavaleria grea a lui Nansouty, dar în jurul orei 11, rușii tot aveau o superioritate numerică semnificativă (56 000 contra 25 000 de oameni). Sosit pe câmpul de bătălie în jurul amiezii împreună cu Mareșalul Ney și cu Corpul de armată al acestuia, Napoleon I dă noi dispoziții ofensive. Arzând de nerăbdare să treacă la atac, Ney se lansează cu atâta elan încât Împăratul exclamă: „Omul ăsta e un leu”. Spre orele 16, toate forțele franceze din sector erau regrupate, inclusiv Garda Imperială Franceză. Garda rusă călare se lansează în aceste momente la atac și dă peste cap diviziile Bisson și Marchand, producând panică în liniile franceze. Intervine însă salutar generalul Dupont, a cărui divizie îi salvează pe oamenii lui Ney. În același timp, o Mare Baterie comandată de generalul Sénarmont se desfășoară cu intrepiditate la mică distanță (între 400 și 120 de metri) de linia rusă și deschide un foc devastator asupra acestora, trăgând nu mai puțin de 2 600 de lovituri în 3 ore. Linia rusă cedează și o mare parte dintre soldați o rup la fugă, trecând podurile peste râul Alle, dar francezii bombardează aceste poduri care curând iau foc, prinzând o parte din armata inamică în capcană. Rușii sunt urmăriți îndeaproape până dincolo de Friedland, lăsând în urmă un număr mare de prizonieri.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d fr Pigeard, Alain - „Dictionnaire de la Grande Armée”, Tallandier, Bibliothèque Napoléonienne, 2004, ISBN 2-84734-009-2, pag. 671-672.
  2. ^ fr Fierro, Alfredo; Palluel-Guillard, André; Tulard, Jean - „Histoire et Dictionnaire du Consulat et de l'Empire”, Éditions Robert Laffont, ISBN 2-221-05858-5, pag. 789.