Bărbierul din Sevilia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Bărbierul din Sevilia | |
|---|---|
| Muzica | Gioachino Rossini |
| Libretul | Cesare Sterbini (după comedia omonimă a lui Beaumarchais) |
| Data premierei | 20 februarie 1816 |
| Locul premierei | „Teatro Argentina” din Roma |
| Limba | italiană |
| Genul | operă bufă |
Bărbierul din Sevilia [1] („Il Barbiere di Siviglia ossia l'inutile precauzione”) este o operă bufă în trei acte, compusă de Gioachino Rossini în 1816 avându-l pe Figaro ca figură centrală. În unele situaţii, actul întâi şi al doilea se interpretează fără pauză, şi sunt luate drept primul act, iar al treilea drept al doilea act.
Alte personaje la fel de importante sunt Rosina, Don Basilio, Doctorul Bartolo şi Contele Almaviva. Personajele secundare sunt Bertha, Fiorello. Acţiunea se petrece in Sevilia, la jumătatea secolului al 18-lea. Aceasta operă a fost inspirata din nuvela lui Beaumarchais cu acelaşi nume.
Cuprins |
[modifică] Acţiunea
[modifică] Actul I (sub balconul Rosinei)
În zorii zilei, Almaviva şi un grup de muzicieni cântă o serenadă adresată Rosinei. Dintr-o stradă alăturată apare Figaro. El îşi laudă isteţimea, oferindu-se să-l ajute pe Almaviva, care, ocazional, se prezintă sub numele studentului Lindoro. Rosina doreşte să-i transmită un bilet lui Lindoro si cere ajutorul lui Figaro.
[modifică] Actul II (în casa doctorului Bartolo)
În conversaţia lui cu Bartolo, Don Basilio îşi învaţă interlocutorul cum să scape de Almaviva, utilizând calomnia. În casă intră Almaviva, deghizat în ofiţer şi cere găzduire. Bartolo surprinde un schimb de biletele şi face scandal. Jandarmii sosesc, dar, la legitimarea contelui, se retrag, lăsându-i pe toţi uimiţi.
[modifică] Actul III (în casa doctorului Bartolo)
Almaviva se reîntoarce, travestit în maestru de muzică, pentru a-l înlocui pe Basilio, bolnav. Ca să câştige încrederea Rosinei, îi da acesteia un bilet (din partea lui Almaviva). În timpul lecţiei, cei doi îndragostiţi, sub ochii lui Bartolo, îşi marturisesc iubirea. Intrarea neaşteptată a lui Don Basilio riscă să răstoarne toate planurile, înfuriindu-l pe Bartolo, care îşi dă seama că a fost păcălit. Bătrânelul a trimis după notar, ca să urgenteze căsătoria cu pupila sa, convingând-o pe Rosina ca Lindoro nu este decât un mijloc al lui Almaviva. Începe furtuna şi, găsind un moment prielnic, Figaro şi contele vin să o ia pe Rosina. El refuză să-i urmeze, dar Almaviva îşi dezvăluie adevărata identitate. Basilio este de acord, contra unui „cadou”,să le slujească drept martor, iar Bartolo, odată ce i-a trecut supărarea, acceptă situaţia, cu atât mai mult, cu cât îl va consola zestrea fetei.
[modifică] Piese muzicale celebre ale operei
[modifică] Arii
- Largo al factotum - Figaro (bariton).
- Una voce poco fa - Rosina (mezzosoprană).
- Ecco ridente in ciello - Contele Almaviva (tenor).
- La calunnia - Don Basilio (bas)
- A un dottor de la mia sorte - Doctor Bartolo (bariton)
[modifică] Duete
- Dunque io son, tu non m'inganni - Rosina, Figaro
- All'idea di quel metallo - Almaviva, Figaro
[modifică] Piese orchestrale
- „Uvertura” - de tip francez, dar totodată plină de vitalitate şi foarte cunoscută.
- „Interludiul ploii” - interludiu instrumental scurt, sugerând imaginea unei furtuni torenţiale cu trăsnete si fulgere, plasat la mijlocul celui de-al doilea act.
[modifică] Referinţe
- Ana Buga şi Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, Bucureşti, 1999
[modifică] Note
- ^ Acţiunea altor 4 opere se desfaşoară de asemenea în oraşul spaniol Sevilia: „Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart, „Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart, „Carmen” de Georges Bizet şi „Fidelio” de Ludwig van Beethoven (într-o închisoare, la câţiva km de Sevilia).
[modifică] Galerie de imagini
 Gioachino Rossini
(Bărbierul din Sevilia - afiş) |
