Bărăție
Bărățíe (din maghiară barát, „frate”)[1] este numele dat bisericilor și mănăstirilor catolice din orașele aflate la sud și est de Carpați. În Evul Mediu existau bărății în orașele Bacău, Baia, Câmpulung-Muscel, Cotnari, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Târgoviște etc.
Biserica Bărăția din București datează din secolul al XVII-lea. Numele satului Barați, Bacău provine de la acest termen.
Numele provine de la cuvântul maghiar barát, care înseamnă „frate”, prin extensie „prieten”, „călugăr”, derivat și acesta din slavonul brat, „frate”.
Pentru ortodocșii din spațiul extracarpatic, numele de „barați” era dat, în general, călugărilor franciscani, prin urmare bărățiile erau mănăstiri franciscane.
În terminologia mai veche mănăstirile catolice sunt atestate în limba română sub denumirea de cloașter (din germană Kloster).