Avocatul Poporului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Avocatul Poporului este o instituție centrală de stat românească. Este echivalentul instituției ombudsmanul european, instituție de origine suedeză (1766). În alte țări este cunoscută sub alte denumiri, precum: comisar parlamentar, apărător al poporului, apărător public, mediator public, procuror parlamentar.

Instituția Avocatului Poporului a fost definită în Constituție în anul 1990, la ideea liberalului Dan Amedeo Lăzărescu care a dorit înființarea unei instituții noi după model suedez, menită să-i protejeze pe cetățeni de abuzurile administrației de stat.[1]

În Constituția României, Avocatul Poporului este reglementat în Cap. IV din Titlul I.

Rolul Avocatului Poporului[modificare | modificare sursă]

Rolul fundamental al avocatului poporului este de a apăra drepturile și libertățile cetățenești, în genere, în raport cu autoritățile publice și în special cu cele executive. Avocatul poporului ar putea deveni un antidot puternic contra birocrației. Odată cu modificarea Constituției în 2003, Avocatul Poporului a dobândit dreptul de a contesta legile și ordonanțele de guvern la Curtea Constituțională.[1]

Procedura de numire și funcționare[modificare | modificare sursă]

Avocatul poporului este numit în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului pe o durată de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată.[2] Pe durata mandatului său, avocatul poporului nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată, cu excepția celei de cadru didactic în învățământul superior.

Avocatul poporului își exercită funcțiile fie din oficiu fie la cererea persoanelor interesate. Pentru ca activitatea să fie eficientă, constituția obligă autoritățile publice să-i asigure sprijinul necesar.

Avocatul poporului răspunde numai în fața Parlamentului, având obligația de a-i prezenta acestuia rapoarte. În aceste rapoarte avocatul poporului poate face și recomandări privind legislația sau luarea unor măsuri pentru ocrotirea libertăților publice.

Activitate[modificare | modificare sursă]

În anul 2010, Avocatul Poporului a acordat 17.470 de audiențe, a înregistrat 8.895 de petiții prin care era reclamată încălcarea unor drepturi și libertăți cetățenești și a fost contactat telefonic de beneficiari de 6.928 de ori[3]. În urma acestor sesizări, instituția a efectuat 18 anchete și a remis o recomandare, acestea fiind cele două "mijloace de intervenție specifice instituției", conform legii[3]. În anul 2010, Avocatul Poporului a avut alocat un buget de 5,5 milioane lei[3].

În perioada mai 2001 - mai 2011, funcția de Avocat al Poporului a deținut-o Ioan Muraru, profesor de Drept Constituțional și Instituții Politice la facultatea de Drept a Universității București[4][5].

La data de 27 septembrie 2011, Gheorghe Iancu a fost numit Avocat al Poporului[6][7]. Acesta a fost, timp de un an, adjunct al Avocatului Poporului, pe vremea când funcția era îndeplinită de Ioan Muraru[7]. Pe 3 iulie 2012, a fost revocat din funcția de Avocat al Poporului, Valer Dorneanu urmând să asigure interimatul.[8] În ianuarie 2013 funcția de Avocat al poporului a fost preluată de către Crișu Anastasiu.[9] În decembrie 2013, Anastasiu Crișu și-a depus demisia din această funcție iar Ecaterina Teodorescu, unul dintre adjuncți, a preluat interimar conducerea acestei instituții.[10][11]

Pe 15 aprilie 2014, fostul premier Victor Ciorbea a fost ales Avocat al Poporului.[12]

Critici[modificare | modificare sursă]

Pe 10 decembrie 2013, președintele României, Traian Băsescu, l-a criticat pe Avocatul Poporului, spunând că acesta este avocatul USL și că nu reprezintă poporul atâta timp cât tolerează ca acte normative extrem de importante să intre în vigoare, deși sunt neconstituționale.[13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Avocatul poporului, un izvor discret de putere politică, 3 iulie 2012, Horațiu Pepine, Rodica Binder, Deutsche Welle, accesat la 4 iulie 2012
  2. ^ Consilierul premierului cere revocarea Avocatului Poporului, 11 februarie 2008, Ziare.com, accesat la 4 iulie 2012
  3. ^ a b c Ioan Muraru: Activitatea din 2010 a Avocatului Poporului, grav afectată de lipsa fondurilor, 9 Mai 2011, monitorulsv.ro, accesat la 10 mai 2011
  4. ^ Ioan Muraru rămâne avocatul poporului, 11. mai 2006, tion.ro, accesat la 10 mai 2011
  5. ^ Parlamentul trebuie să numească un alt Avocat al Poporului, 26 Aprilie 2011, evz.ro, accesat la 10 mai 2011
  6. ^ Zgonea, poftit să numere bilele senatorilor: Gheorghe Iancu, votat cu cântec Avocat al Poporului, 27 Septembrie 2011, Laura Ciobanu, evz.ro, accesat la 28 decembrie 2011
  7. ^ a b Gheorghe Iancu a fost numit în funcția de Avocat al Poporului, 27 Septembrie 2011, RALUCA TOMA, romanialibera.ro, accesat la 28 decembrie 2011
  8. ^ Gheorghe Iancu, revocat din funcția de Avocat al Poporului. Valer Dorneanu a asigurat interimatul, 3 iulie 2012, Mediafax, accesat la 4 iulie 2012
  9. ^ Crișu Anastasiu este noul Avocat al Poporului, 22 ianuarie 2013, Jurnalul Național, accesat la 4 iulie 2014
  10. ^ Băsescu le cere lui Antonescu și Zgonea să demareze numirea Avocatului Poporului, 20 februarie 2014, Valentina Postelnicu, Mediafax, accesat la 4 iulie 2014
  11. ^ Ecaterina Teodorescu va prelua interimar conducerea institutiei Avocatul Poporului - Esential, 20 decembrie 2013, Alina Neagu, HotNews.ro, accesat la 4 iulie 2014
  12. ^ Victor Ciorbea a fost ales Avocat al Poporului. Ponta: "Nu merita să fie tras pe sfoară", 15 aprilie 2014, Sorina Ionașc, Gândul, accesat la 3 iulie 2014
  13. ^ Traian Băsescu: Avocatul Poporului este un supus al Puterii, 10 decembrie 2013, Carmen Vintilă, Evenimentul zilei, accesat la 4 iulie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]