Autofelație

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fotografie a unui om ce realizează o autofelație.

Autofelația este actul de stimulare orală a propriului penis, ca o formă de masturbare. Poate fi efectuat decât de bărbații care au destulă flexibilitate, penisul destul de mare sau o combinație între cele două (aproximativ 3 din 1000 de bărbați sunt capabil de acest lucru) [1]. Autofelația este un subgen al pornografiei.[2][3][4]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Egiptologul David Lorton afirmă că multe texte antice fac referire la autofelație în religia egipteană, atât în rândul zeilor cât și în rândul celor care efectuau ritualuri religioase.[5][6] Conform spuselor lui Lorton, în papirusul Bremner-Rhind 28, 20-24, într-un document intitulat „Cartea înfrângerii lui Apophis”, există un poem în care se povestește cum regele soarelui Ra i-a creat pe zeul Shu și pe zeița Tefnut făcând de unul singur o felație și eliminând sperma pe pământ.[5] În textele antice egiptene acest act este efectuat deobicei de zeul Atum, iar majoritatea textelor menționează numai eliminarea spermei sau masturbarea, niciodată ambele.[5]

Michel Foucault citează din Oneirocritica lui Artemidorus, identificând actul de a „[îți] lua propriul organ sexual în propria gură” ca fiind unul dintre cele trei metode de a săvârși „relații de unul singur”. Artemidorus era de părere că visele despre acest act „nefiresc” prevesteau moartea unui copil, pierderea unei femei sau o perioadă de mare sărăcie.[7]

Aspecte fizice[modificare | modificare sursă]

Puțini bărbați au destulă flexibilitate și un penis destul de lung pentru a efectua în siguranță un frontbend (în traducere: „îndoire pe față”)[1]. Totuși, flexibilitatea în creștere obținută prin poziții asistate gravitațional, și prin antrenamentul fizic precum gimnastica, contorsionismul sau yoga, fac autofelația posibilă pentru unele persoane. Biologii americani Craig Bartle și Alfred Charles Kinsey au declarat că mai puțin de 1% din bărbați pot face cu succes contact oral cu propriul penis și că numai doi sau trei bărbați din o mie pot efectua o autofelație completă.[8] În trecut, autofelația era considerată de știința behavioristă mai degrabă o problemă decât o metodă de practică sexuală.[9]

În cultura populară[modificare | modificare sursă]

Deși există relativ puține filme pornografice care implică autofelația, unii actori pornografici precum Ron Jeremy s-au remarcat pentru această abilitate în unele filme din anii 1970.[10][11] Alți actori, printre care Scott O'Hara, Cole Youngblood, Steve Holmes și Ricky Martinez au apărut efectuând autofelații, iar această practică a devenit un subgen al pornografiei care implică masturbarea. În romanul semi-autobiografic din 1970 al lui Brian W. Aldiss The Hand-Reared Boy, autorul descrie masturbările în grup efectuate la un internat britanic. Unul dintre băieți, având un penis remarcabil de mare, era capabil să facă de unul singur o felație, lucru pe care naratorul, Horatio Stubbs, îl confirmă.[12]

Comedianul Bill Hicks a elaborat o des citată remarcă asupra subiectului de felație: „O femeie strigă într-o noapte: «Da, ai încercat să faci asta vreodată?» Eu spun, da. Aproape mi-am rupt spatele”.[13] Kevin Smith a dezvoltat o temă asemănătoare („Și-a rupt gâtul în încercarea de a-și suge propria pulă”) în filmul său de debut din 1994, Funcționarii.[14] Scenaristul și regizorul Larry David, în filmul Struguri acri din 1998, a folosit autofelația ca un subiect repetat, cu câteva menționari și secvențe fără sunet ilustrând un actor principal efectuând de unul singur o felație pe întreaga durată a filmului. În cel de-al 26-lea sezon (2000-2001) al bine cunoscutei emisiuni de comedie Saturday Night Live, Will Ferrell interpretează un bărbat care se alătură unui curs de yoga în dorința de a fi capabil să realizeze de unul singur o felație, pentru a putea ajunge la Samadhi.[15] În una dintre secvențele următoare, personajul reușește după trei ani de efort.[15] Secvența de început a filmului Shortbus - O comedie exxxtremă din 2006 îl prezintă pe James (interpretat de Paul Dawson) efectuând de unul singur o felație, filmându-se în timp ce un vecin îl urmărește voaioristic.[16][17]

În artă[modificare | modificare sursă]

În 1993, artista feministă americană Kiki Smith a creat o sculptură de ceară, în mărime naturală, intitulată Mama/Copil care înfățișa un bărbat ce efectuează o autofelație.[18][19][20]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Savage, Dan. Savage Love, page 242 (Plume 1998).
  2. ^ Ben R. Rogers, Joel Perry, "Going down: the instinct guide to oral sex"; Alyson Publications, 2002; ISBN 1555837522, 9781555837525.
  3. ^ Linda Williams, "Porn Studies", Duke University Press, 2004; ISBN 0822333120, 9780822333128.
  4. ^ Russell Kick, "Book of lists: subversive facts and hidden information in rapid-fire format"; The Disinformation Company, 2004; ISBN 0972952942, 9780972952941
  5. ^ a b c David Lorton (1995). „Autofellatio and Ontology. http://reocities.com/Athens/academy/1326/ontology.html. Accesat la 15 aprilie 2006. 
  6. ^ Autofellatio”. SexInfo101.com. http://www.sexinfo101.com/as_autofellatio.shtml. Accesat la 15 octombrie 2006. 
  7. ^ Foucault, Michel (1984). The History of Sexuality: The Care of the Self, vol.3, p. 24. Translation by Robert Hurley. Pantheon Books, New York.
  8. ^ William Guy, Michael H. P. Finn (1954). „A Review of Autofellatio: A Psychological Study of Two New Cases”. Psychoanalytic Review (41): 354–358. 
  9. ^ Cavenar JO Jr, Spaulding JG, Butts NT. "Autofellatio: a power and dependency conflict.", Journal of Nervous & Mental Disease. November 1977; p. 356-360.
  10. ^ Nardwuar (27 decembrie 1996). „Nardwuar vs Ron Jeremy”. Nardwuar the Human Serviette, Inc.. http://www.nardwuar.com/vs/ron_jeremy/index.html. Accesat la 25 decembrie 2006. 
  11. ^ Dan Kapelovitz (1 ianuarie 2001). „Because They Can: The Risks and Rewards of Auto-Fellatio”. Hustler Magazine. Arhivat din original la 23 ianuarie 2010. http://web.archive.org/web/20100123024343/http://www.kapelovitz.com/selfsuck.htm. 
  12. ^ Brian W. Aldiss, The Hand-Reared Boy; Weidenfeld & Aldiss, London.
  13. ^ It's Just a Ride Transcribed by Elspeth Fahey
  14. ^ Kevin Smith (txt). Clerks. [Script]. Arhivat din original la 7 februarie 2005. http://web.archive.org/web/20050207033537/http://www.allmoviescripts.com/scripts/19858343303f343410b98d9.html. Accesat la 27 aprilie 2009. 
  15. ^ a b Yoga Journal; Sep-Oct 2000, pp. 26, ISSN 0191-0965, Published by Active Interest Media, Inc.
  16. ^ Onstad, Katrina (12 septembrie 2006). „Naughty but Nice”. CBC.ca. http://www.cbc.ca/arts/tiff/features/tiffshortbus.html. Accesat la 28 iunie 2009. 
  17. ^ Shortbus (ThinkFilm, 2006) Robert M. Tilendis, film review. Green Review. accessed 28 November 2009.
  18. ^ Vasquez, Diego (3 mai 2011). „Words and thoughts from New York”. Media Life Magazine. http://www.medialifemagazine.com/artman2/publish/Magazines_22/Words-and-thoughts-from-New-York.asp. Accesat la 27 decembrie 2011. 
  19. ^ Saltz, Jerry (26 martie 2010). „Jerry Saltz on the Jeff Koons-Curated 'Skin Fruit' Exhibit at the New Museum - New York Magazine Art Review”. Nymag.com. http://nymag.com/arts/art/reviews/65115/. Accesat la 27 decembrie 2011. 
  20. ^ Roberta Smith (4 martie 2010). „Art Review - 'Skin Fruit' - A Mainstream Show at the Anti-Mainstream New Museum”. NYTimes.com. http://www.nytimes.com/2010/03/05/arts/design/05dakis.html?pagewanted=2. Accesat la 27 decembrie 2011.