Audiobook

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Carte vorbită (Audiocarte) desemnează reproducerea unui text scris într-o variantă vorbită.

Cuprins 1 Istoric 2 Sinonime 3 Referinţe 4 Bibliografie 5 Legături externe

[modifică] Istoric

Adaptarea şi modernizarea suportului informaţional trebuie actualizat la nivelul publicului şi al societăţii căreia i se adresează, oferind o alternativă sau chiar posibilitatea de a avea acces la informaţie. Carte vorbită (Audiocarte) a apărut odata cu dezvoltarea şi popularizarea (ieftinirea) instrumentelor de inregistrare a sunetelor şi a fost utilizată în special, pentru folsinţa orbilor, sau celor cu probleme de vedere. În multe oraşe din lume s-au creat biblioteci cu plăci de patefon, sau casete cu cărţi vorbite.

O altă folosire a metodei a fost la învăţarea limbilor străine, cu pronunţia şi dicţia corecte.

De mult succes s-au bucurat înregistrările unor poezii sau piese de teatru înregistrate de autori sau de mari actori.

Utilizatorii de astăzi ai audiocărţii sunt cei care duc o activitate manuală automată şi monotonă, ca şofatul pe şosele aglomerate.

Audiobook-urile facilitează accesul omului la cultura pe care de altfel, nu o respinge, ci doar o împinge într-un plan secund din lipsă de timp. Acestea schimbă calitatea individului din cititor în ascultător permiţându-i astfel să desfăşoare alte activităţi în acelaşi timp cu savurarea cărţii alese.

Audiobook-urile surprind prin caracterul de simultaneitate, oferind ascultătorului o altă modalitate de a experimenta complexitatea textului scris.

Caracteristicile unui audiobook fac din acesta un instrument ideal pentru crearea suportului de curs necesar oricărei instituţii de învăţământ, care practică învăţământul la distanţă asistat de calculator.

[modifică] Sinonime

• Carte audio
• Carte de ascultat
• Audiobook

[modifică] Referinţe

[modifică] Bibliografie

[modifică] Legături externe

• www.audiobooks.ro