Atrocităţi împotriva maghiarilor, 1944

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii.

Acest articol trebuie pus în formatul standard Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna iunie 2007.

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Populaţia nevinovată a numeroase sate maghiare a fost expusă acestei barbarii; ungurii au fost omorâţi cu miile. În afară de crime, mai multe zeci de mii de unguri au fost duşi în lagăre de internare, unde deţinuţii mureau pe capete în condiţii inumane. Dintre lagărele de internare, cele mai groaznice condiţii au fost în cel de la Feldioara (la nord de Braşov); Tg. Jiu, Focşani, Beiuş, Timişoara, Hălmăgel, Lugoj au fost celelalte localităţi în care au existat lagăre. Autorităţile române au predat mulţi alţi bărbaţi maghiari armatei sovietice pe motiv că au fost “partizani”. Dintre aceştia, cei mai mulţi au fost transportaţi în lagărele sovietice ale morţii. Conform proceselor verbale ale Uniunii Populare Maghiare, în toamna lui 1944 au fost prinşi în Ardeal 40.000 de bărbaţi maghiari (numai la Cluj, 3.200, în ziua de 14 octombrie 1944). Cei mai mulţi au murit în deportare şi detenţie. Această cifră însă a fost în realitate mult mai mare; cei care au redactat procesele verbale n-au putut afla de toate crimele de acest fel. La 12 noiembrie 1944, conducerea militară sovietică a dat ordin administraţiei militare române să părăsească Ardealul de Nord. În ordin se motivează măsura şi se face aluzie la atrocităţile comise de gărzile lui Iuliu Maniu. Principalul motiv a fost însă că această administraţie şi trupele de voluntari au pătruns în Ardeal fără aprobare sovietică. Tratatul de armistiţiu prevedea în mod expres o administraţie românească civilă. La 16 noiembrie guvernul român a desfiinţat gărzile lui Maniu. Maniu a dat publicităţii această dispoziţie la o mare adunare din Bucureşti. În cuvântarea sa “a adus mulţumiri” acestor unităţi paramilitare care “s-au achitat de datoria lor patriotică.” — Acţiunea “voluntarilor pentru Ardeal” a avut o puternică tentă de răzbunare asupra populaţiei maghiare civile, nevinovate şi lipsite de apărare, pentru “răpirea timp de 4 ani a teritoriului Ardealului de Nord. - RMDSz Fehér könyv [Cartea albă a UDMR], 31