Aterizare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aterizarea navetei spaţiale americane STS-116.

Aterizarea reprezintă evoluția unei aeronave (sau a unui alt vehicul spațial) în vederea revenirii la suprafața Pământului. Dacă ne referim la suprafața unei mări, termenul este amerizare.

Aterizarea se compune din următoarele manevre:coborârea, planarea, redresarea, luarea contactului cu solul și rularea pe acesta până la oprirea aparatului de zbor.

De regulă, aterizarea aeronavelor se face cu vântul în față. Elicopterele și avioanele cu decolare și aterizare pe verticală utilizează aterizarea pe verticală, care începe în momentul reducerii turației motorului (motoarelor) pentru diminuarea înălțimii până la intrarea în contact cu platforma de aterizare.

Alte obiecte cerești[modificare | modificare sursă]

În cazul unei alte planete, cum ar fi Luna sau Marte, termenul corespunzător este "alunizare", respectiv "amartizare".

Prin generalizare, aterizarea este coborârea unui vehicul spațial pe suprafața solidă a unui corp ceresc (planetă, meteorit, satelit etc).


Legături externe[modificare | modificare sursă]