Armata a 4-a Română (de Nord)

Armata a 4-a Română
Activă	din 14 august 1916
Țară	Romania
Ramură	Trupe terestre
Garizoana/Sediu	Cluj-Napoca
Misiuni	Al Doilea Război Mondial Bătălia de la Odessa (1941) Bătălia de la Sevastopol Bătălia de la Stalingrad Prima Ofensivă Iași-Chișinău Ofensiva Praga
Comandanți
Comandanți notabili	Mareșal Constantin Prezan General Mihail Lascăr General Constantin Constantinescu-Claps General Ioan Mihail Racoviță
Însemne
Emblema oficială

Corpul 4 Armată Teritorial Gemina este unul din cele doua cele mai mari unități militare terestre române. Are cartierul general la Cluj-Napoca. Din 15 iunie 2008 a fost redenumit Corpul 4 Armată Territorial "Mareșal Constantin Prezan.

Armata a 4-a (de Nord)

Majestatea Sa Ferdinand I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen

Divizia 4 Infanterie Gemina Armata a 4-a (de Nord) s-a înființat în noaptea de 14 august 1916 prin Înaltul Decret nr. 2784, semnat de regele Ferdinand I al României. Primul comandant a fost generalul de divizie Constantin Prezan (1861 – 1943), în 1930 a a fost distins cu gradul suprem de mareșal. Punctul de comandă a fost stabilit la Bacău. Avea în compunere Diviziile 7, 8 si 14 Infanterie, Brigada 3 Mixtă, Brigada 4 Călărași, Divizia 2 Cavalerie, trupe și servicii ale Corpului 4 Armată din Iași. În campania militară din Carpații Orientali și din Transilvania au mai intrat în subordine, temporar, Diviziile 6 si 15 Infanterie, ultima fiind numită și „Divizia de Fier”, comandată de generalul de brigadă Eremia Grigorescu, cel care s-a acoperit de glorie în bătălia de la Oituz, sub deviza „Pe aici nu se trece!”. La 10 noiembrie 1916, la comanda Armatei a 4-a (de Nord) este numit generalul de brigadă Constantin Christescu, iar la 5 decembrie 1916, Comandamentul Armatei a 4-a și-a încetat activitatea. Marile unități și unitățile din subordine au fost repartizate Armatelor 1 și 2 Române, sub comanda cărora au participat la marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz din vara anului 1917.

Primul război mondial

Anul 1916

Operaţiunile din România, noiembrie 1916 – ianuarie 1917

Articol principal: Participarea României la primul război mondial.

Campania militară a Regatului României din timpul primului război modial s-a terminat cu un dezastru la începutul anului 1918 forțele românești mai controlau doar teritoriul Moldovei din 1859, după ce s-a reușit stoparea ofensivei Puterilor Centrale în bătaliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată și încercuită de forțele ostile, neavând altă opțiune decât să iasă la rândul ei din război și să accepte condițiile umilitoare ale Păcii de la București. După ofensiva încununată cu succes de la Salonic care a avut ca rezultat scoaterea din război a Bulgariei, România a reintrat în război pe 10 noiembrie 1918, cu doar o zi mai înainte ca războiul să se încheie în vest. După dezintegrarea Imperiului austro-ungar și a Imperiului Rus, Regatului României i-au fost recunoscute noile granițe prin Tratatul de la Versailles. Armata a pierdut aproximativ 400.000 de soldații, morți, răniți, dispăruți sau prizonieri pe când pierderile cumulate ale germanilor, austriecilor, bulgarilor și otomanilor au fost estimate la aproximativ 60.000 de oameni .''

Chiar în ziua înființării, cele trei armate române – 1, 2 și 4 (de Nord) - s-au angajat în operația strategică pentru eliberarea Transilvaniei pe întregul front, de-a lungul Carpaților Orientali și Meridionali. Armata a 4-a (de Nord) avea un raport de forțe – general și pe direcții – favorabil, în măsura să-i asigure succesul. Ea dispunea de: 70 B.I., față de 17 ale inamicului; 35 escadroane de cavalerie, față de 3 ale adversarului; 61 baterii de artilerie, față de 9 ale D. 61 austro-ungare. Ofensiva a început prin „deschiderea” trecătorilor de către trupele de acoperire, care au trecut la acțiune chiar în seara zilei de 14 august 1916, la orele 21.00, cu misiunea de a ocupa pozițiile inamice situate la circa 15 km dincolo de „frontiera” dintre Moldova și Transilvania. Operația ofensivă de sine stătătoare a Armatei a 4-a (de Nord) s-a desfășurat în trei etape.

Ofensiva română din Transilvania din august 1916

În urma declarației de război a României împotriva Austro-Ungariei de la 27 august 1916, în noaptea de 27 spre 28 august armata română a trecut Carpații prin 18 locuri. În acest timp în vest se făceau eforturi foarte mari pentru apărarea și salvarea Verdunului. Planul de război al armatei române era: eliberarea Transilvaniei și organizarea defensivei înspre Bulgaria. În Transilvania erau concentrate trei armate: Armata I condusă de generalul Culcer, Armata a II-a comandată de generalul Averescu și Armata a IV-a a generalului Prezan, iar Armata a III-a împreună cu forțele rusești susțineau frontul defensiv dinspre Bulgaria (în principal cel din Dobrogea). Comanda supremă o avea regele Ferdinand, iar conducerea operațiunilor șeful Statului Major.

Prima etapă a cuprins acțiunile din 15–20 august, în care ostașii D. 14 I. (comandant – general de brigadă Paraschiv Vasilescu) au pătruns prin trecători astfel:

• Grupurile „Bistrița”, „Bistricioara” și „Bicaz” (fiecare de valoare a 5 batalioane de infanterie și 1 - 3 baterii de artilerie) au atacat în lungul trecătorilor, au respins inamicul și au ieșit pe aliniamentul: vf. Calimănel, Bilbor, vest Borsec, vest confluența Putnei cu Putna Puturoasa.
• Ostașii D. 7 I. (comandant - general de brigadă Ion Istrate), încadrați în grupurile „Ghimeș” și „Uz”, au respins inamicul și au atins aliniamentul gara Ghimeș, pantele estice ale munților Nemira.
• Bg. 15 I., ce constituia grupul „Oituz”, a eliberat localitatea Bretcu, iar la 17 august a respins inamicul din Tg.Secuiesc.
• D. 2 Cav. (comandant – general de brigadă Gheorghe Basarabescu) a acționat în lungul văii Oituz, a depășit trupele Bg. 15 I. și a atins aliniamentul Bixad, Sf. Gheorghe, Moacsa, ieșind în Valea Oltului.

Etapa a doua, din 21–28 august, a început prin ofensiva D.14 I., care a eliberat Toplița cu forțele din dreapta și a ieșit cu flancul stâng în Depresiunea Giurgeului.

• D. 8 I. (comandant – general de brigadă Ion Pătrașcu), introdusă în operație între D. 14 și 7 I., a eliberat orașul Gheorghieni, ieșind cu centrul pe aliniamentul Lăpușna și cu flancul stâng în pasul Bucium.

La încheierea etapei, Armata a 4-a (de Nord) ieșise pe aliniamentul Toplița, vf. Bătrâna (1.634 m), pasul Bucin, Muntele Cucului, imediat vest Bixad, pe care a trecut la apărare.

Contraatacul Puterilor Centrale: septembrie-octombrie 1916

Etapa a treia, 29 august–13 septembrie, s-a caracterizat prin eforturile făcute de comandamentul armatei pentru consolidarea flancului drept în vederea cooperării cu armata rusă, iar cu flancul stâng să dezvolte ofensiva și să elibereze localitatea Odorhei, în scopul scurtării frontului și asigurării legăturii cu Armata a 2-a Română. Lupte dârze, în teren greu, au desfășurat militarii din D. 14 I., D. 8 I., D. 7 I., D. 2 Cav., în urma cărora Armata a 4-a (de Nord) a atins aliniamentul: sud Vatra Dornei, est Răstolița, est Sovata, Praid, inclusiv Odorhei, pe care a trecut la apărare. Ea a eliberat zone importante din estul Transilvaniei (cu o suprafață de 12.000 km²), realizând o pătrundere în dispozitivul inamic de 100 km, într-un ritm mediu de 2 – 3,5 km pe zi, iar frontul inițial de 270 km a fost redus la 150 km. Din cauza schimbărilor majore pe frontul de sud, la Dunăre și Marea Neagră, și a nevoilor pentru manevra de forțe și mijloace pe direcțiile amenințate, ofensiva armatelor române a fost oprită, la ordin.

Anul 1917

Deși Armata a 4-a (de Nord) a fost desființată la 5 decembrie 1916, marile unități și unitățile din compunerea ei se vor acoperi de glorie în marile bătălii ale anului 1917. În operația ofensivă a Armatei a 2-a Române, de la Mărăști, din 11–17 iulie 1917, s-au distins și bravii ostași ai D. 8 I., care au dus lupte deosebit de grele pentru cucerirea înălțimii Arșița, a crestei Cornu Măgurii și muntelui Cașin. În operația de apărare a Armatei 1, de la Mărășești, din 24 iulie–6 august 1917, precum și în ripostele ofensive, a luptat si D. 14 I., la flancul stâng al dispozitivului C. 3 A., între pădurea Calini și malul Siretului. În sfârșit, în bătălia Armatei a 2-a Române, de la Oituz, din perioada 26 iulie–22 august 1917, alte două mari unități din fosta Armata a 4-a (de Nord), D. 7 și 8 I., comandate de generalii de brigadă Nicolae Ruginschi și Ion Pătrașcu, au fost angajate într-o puternică confruntare cu forțele germane și austro-ungare. După 50 de zile de lupte la Mărăști, Mărășești și Oituz, șeful misiunii militare franceze sublinia că „subordonații și colaboratorii mei au o pildă în atitudinea și bravura ofițerilor și soldaților români, care atrag în acest moment admirația tuturor armatelor aliate și cărora chiar dușmanii le aduc omagiul lor”.

Anii 1918 și 1919

La 10 decembrie 1918, cu Ordinul nr. 807 al Marelui Cartier General, se constituie, la Sibiu, Comandamentul Trupelor din Transilvania, la comanda căruia a fost numit generalul Traian Moșoiu (fostul comandant al Diviziei 7 Infanterie), iar în funcția de șef de stat major, generalul Ștefan Panaitescu (fostul comandant al Brigăzii 4 Infanterie). Punctul de comandă a fost stabilit la Sibiu, unde era și Guvernul Românesc al Transilvaniei. Noua structură de armată avea în compunere patru divizii (6 și 7 Infanterie, 1 și 2 V.M.) cu circa 15.000 de combatanți. În lunile decembrie 1918–ianuarie 1919, acțiunile trupelor române s-au desfășurat între râul Mureș și Munții Apuseni, pentru a obliga Ungaria să respecte deciziile Puterilor Aliate. Ulterior, prin înființarea, la 8 februarie 1919, a C. 6 A. (cu D. 16, 17 și 20 I.) și a C. 7 A. (cu D. 18, 19 și 21 I.), se va desfășura campania din Munții Apuseni, până la granița de vest a României, în perioada 16 aprilie–2 mai 1919. În vara anului 1919, din 30 iulie până în 6 august, s-a desfășurat operația ofensivă a Armatei Române din Câmpia Tisei, finalizată cu ocuparea capitalei ungare, la 3 august. Trupele române din Transilvania, comandate de generalul Gheorghe Mărdărescu, au rămas pe teritoriul Ungariei până la 22 noiembrie 1919, retrăgându-și ultimele unități în garnizoanele de reședință din țară în perioada 14 februarie–28 martie 1920.

Anii 1920 și 1921

Sunt anii în care Marele Cartier General s-a desființat, iar corpurile de armată și diviziile au intrat în „atribuțiile prevăzute de legi și regulamente pe timp de pace”. Comandamentul Trupelor de Vest (pentru Transilvania) și Comandamentul Trupelor de Est (pentru structurile militare dislocate la est de Prut), înființate în anul 1919, au continuat să existe până la 1 aprilie 1921, când au fost desființate. Comandanții Comandamentului Trupelor de Vest au fost generalii Arthur Văitoianu și Nicolae Petala.

CORPUL 6 ARMATĂ

PERIOADA INTERBELICĂ

Anii 1921 - 1939

În perioada interbelică, în Transilvania a funcționat Inspectoratul General de Armată nr. 3, care avea în subordine Corpurile 6 si 7 Armată. Până la 1 aprilie 1921, când s-a desființat Comandamentul Trupelor de Vest, la comanda C. 6 A. (și a structurilor anterioare) s-au aflat generalii Constantin Prezan, Constantin Christescu, Traian Mosoiu, Gheorghe Mardarescu, Nicolae Petala și Arthur Văitoianu. După 1 aprilie 1921 și până la 23 martie 1939, C. 6 A. a fost comandat de generalii Nicolae Petala, Danilă Pop, Alexandru Hanzu, Ioan Prodan, Dumitru Motas, Gheorghe Florescu și Christea Vasilescu, eminenți conducători militari, despre care Octavian Goga scria că „în perioada interbelică, în Cluj și în Transilvania, toți comandanții au săvârșit o operă de mari proporții și de unanimă prețuire”. Din C. 6 A. făceau parte D. 16 I. (Dej), D. 17 I. (Oradea) și D. 20 I. (Târgu-Mures). În condițiile agravării rapide și accentuate a situației internaționale, cu deosebire în vecinătatea României, la 22 septembrie 1939, Armata a 4-a, recent înființată, a devenit Comandamentul Grupului de Armate nr. 1 din Transilvania.

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Armata a 4-a Română a fost singura structură operativă care s-a aflat neîntrerupt pe front, de la Prut la Volga și de la Stalingrad în Munții Boemiei, lângă Praga, din iunie 1941 până în mai 1945.

Campaniile din Est

Trupe de infanterie româneşti lângă Prut

La 22 iunie 1941, dispusă pe linia Prutului în cadrul Grupului de Armate „General ANTONESCU”, Armata a 4-a Română, comandată de generalul de corp de armată Nicolae Ciupercă, se găsea, cu C. 3, 5 și 11 A., dispusă între gura Siretului și Comarna (sud-est Iași). De aici a pornit bătălia pentru linia Prutului și campania pentru eliberarea Basarabiei, care s-a încheiat la 26 iulie, prima operațiune numindu-se Operațiunea München. Un comunicat oficial al președinției Consiliului de Miniștri arăta că, după 35 de zile de lupte neîntrerupte, pierderile armatelor române în luptele din Bucovina de Nord și Basarabia au fost de 1.268 ofițeri, 568 subofițeri și 2.971 trupa (morți, răniți și dispăruți). În perioada 26 iulie–7 august 1941, Armata a 4-a a dus bătălia pentru cucerirea liniei Nistrului, forțând fluviul în zona Tighina – Dubăsari. După respingerea forțelor Armatei a 9-a sovietice în toate sectoarele frontului, marile unități române au ieșit cu elementele înaintate la țărmurile Mării Negre, la 40–50 km nord-vest de Odessa. Operația ofensivă a Armatei a 4-a la Odessa, în perioada 8 august–16 octombrie, este cunoscută în istorie ca fiind „drama celor 70 de zile”. Pentru marea și dificila încleștare, Armata a 4-a a aruncat în luptă 6 corpuri de armată, 23 de mari unități de tip divizie/brigadă, 70 de regimente de infanterie, cavalerie, tancuri și vânători moto, peste 41 de regimente de artilerie, precum și alte unități și formațiuni. Concepută și desfășurată sub comandament românesc, cu forțe și mijloace românești, cu efective ce s-au ridicat la aproape 350.000 de combatanți, operația „ODESSA” se constituie într-o dramatică și eroică epopee a Armatei a 4-a. Marea victorie militară obținută în această operație s-a făcut cu o jertfă de 17.729 de morți, 63.345 de răniți și 11.451 de dispăruți, ceea ce a determinat hotărârea Marelui Cartier General de a readuce Armata a 4-a la Iași, pentru refacere și completare.

Soldaţi români în zona Don/Stalingrad

Soldaţi români şi prizonieri ruşi în zona Don/Stalingrad

În toamna anului 1942, Armata a 4-a, comandată de generalul Constantin Constantinescu-Klaps încă din noiembrie 1941, se afla în fața unor drame în Stepa Calmucă. C. 6 A., cu Diviziile 1, 2, 4, 18 și 15 Infanterie, și C. 7 A., cu Diviziile 5 si 8 Cavalerie, au desfășurat numeroase marșuri și operații ofensive, până în fatidica zi de 20 noiembrie 1942, când s-a declanșat, în fâșia lor de acțiune, contraofensiva sovietică ce va răsturna decisiv frontul la Stalingrad (unde și-au dat viața zeci de mii de militari ai Armatei a 4-a). A urmat lupta în încercuire și pentru ieșirea din încercuire, retragerea prin luptă pe o distanță de 500 de km, în 25 de zile și demobilizarea Armatei a 4-a în zona Iașiului. După o perioadă de refacere și completare, după 23 august 1944, Armatei a 4-a române îi va fi hărăzit să participe la alte campanii pe frontul de vest.

Campaniile din Vest

A treia campanie în Ardeal a Armatei a 4-a (după cele din anii 1916 și 1919) a început „din mers”, după „desprinderea de pe frontul Moldovei și intrarea în luptă, alături de forțele sovietice, în sud-estul Transilvaniei”.

Deplasată deja la nord de Carpații Meridionali, la începutul lunii septembrie 1944, Armata a 4-a a organizat inițial apărarea pe o largă fâșie pe aliniamentul Sighișoara, Urmeniș, Cipău, râul Mureș, râul Arieș, închizând Defileul Oltului în zona Sibiu, al Mureșului în zona Alba-Iulia și în Țara Bârsei, apărând direcția Sfântu-Gheorghe – Brasov.

Din 5 septembrie, când a trecut la ofensiva pe direcția Sfântu-Gheorghe, Târgu-Mureș, Cluj, Satu Mare, și până în 25 octombrie, când a fost eliberat, la Carei, întregul teritoriu național, Armata a 4-a a dus o campanie eroică și plină de jertfe. În această campanie de eliberare a țării, ostașii Armatei a 4-a au dus lupte grele și neîntrerupte pe direcția orașului Sfântu-Gheorghe, pe Mureș și pe Târnave, au eliberat orașul Târgu-Mureș în 28 septembrie, în timp ce D. 9 și 11 Infanterie și D. 8 Cavalerie au luptat, până în 4 octombrie, la Oarba de Mureș, pentru cucerirea dealului Sângeorgiu. La începutul lunii octombrie 1944, misiunea de ansamblu a Armatei a 4-a a fost dezvoltarea ofensivei pe direcția generală Luduș, Bonțida, Jibou, Carei, pentru a nimici forțele principale ale Armatei a 2-a ungare și Armatei a 8-a germane și a depăși frontiera româno-ungară. Misiunea a fost îndeplinită cu succes în 25 octombrie, după ce aproape 59.000 de militari (în total, din trupele române) au căzut în luptă pe teritoriul Transilvaniei dezrobite. După eliberarea teritoriului național, la 25 octombrie 1944, Armata a 4-a Română împreună cu Armata 40 sovietică au continuat lupta în cadrul operației „DEBREȚIN”, dar și în munții Hegyalja și pe valea Hernadului - până în 18 decembrie 1944. Cu un efectiv de 210.006 luptători pe teritoriul Ungariei, trupele române din Armatele 1 și 4, ori din celelalte structuri auxiliare, au eliberat 1237 localități, dintre care 14 orașe, au străbătut 3 masive muntoase și au forțat 4 cursuri de apă, au provocat inamicului pierderi de 30.789 (morți și prizonieri), iar pierderile proprii s-au cifrat la 42.700 (morți, răniți și dispăruți).

Mişcările de trupe ale Armatei Române, Armatei Roşii şi Corpului Cehoslovac pentru eliberarea Cehoslovaciei în 1944 - 1945

La luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, Armata a 4-a a participat cu C. 2 și 6 A., din care făceau parte Diviziile 3, 6, 9, 11, 18 si 21 Infanterie, Diviziile 1 și 8 Cavalerie, în perioada 18 decembrie 1944–12 mai 1945. Marile unități și unitățile Armatei a 4-a s-au distins în operațiile Roznava, Zvolen, Banska-Bystrica, Fatra Mare și Fatra Mica, Praga, la care au luat parte aproape 77.000 de militari. Pentru eliberarea Cehoslovaciei, trupele române din Armatele 1 si 4 au forțat 4 cursuri mari de apă (Hron, Nitra, Vah și Morava), au cucerit 10 masive muntoase, au eliberat 1.722 de localități, între care 31 de orase și alte localități mari. Pierderile umane s-au ridicat la 66.495 (morți, răniți și dispăruți), adică 30 % din efectivele angajate în luptă. Pierderile provocate inamicului s-au cifrat la 22.803 militari.

PERIOADA POSTBELICĂ

Anii 1945 – 1947

În vara anului 1945, Armata a 4-a avea în subordine două corpuri de armată: C. 2 A., în garnizoana București, cu Divizia de Gardă și Divizia 1 Voluntari „TUDOR VLADIMIRESCU”, R. 2 Art. Grea, R. 2 Pi., R. 4 Călărași, alte unități de corp; C. 7 A., în garnizoana Sibiu, cu D. 2 I. și D. 2 Voluntari „HOREA, CLOSCA și CRISAN”, R. 1 Art. Grea, R. 7 Pi., R. 1 Călărași, alte unități de corp. Comandamentul Armatei a 4-a s-a desființat la 5 iunie 1947, în baza Ordinului M.St.M. nr. 40.500, iar unitățile au fost redistribuite. Din martie 1945 până în iunie 1947, la comanda s-au aflat generalii Nicolae Dăscălescu, Gheorghe Stavrescu, Mihail Lascăr, Grigore Nicolau și C. Vasiliu Rașcanu.

REGIUNEA a 3-a MILITARĂ

Anii 1947 – 1960

Prin Înaltul Decret Regal nr. 1346 din 28 iunie 1947, începând din 1 iulie a luat ființă Regiunea a 3-a Militară, cu sediul la Cluj, prin transformarea Comandamentului 6 Teritorial. Regiunea a 3-a Militară avea în compunere: D. 1 Munte (Sinaia), D. 2 Munte (Dej), D. 18 I. (Oradea), 5 regimente de artilerie, pionieri și călărași, 18 cercuri teritoriale și alte structuri de armată. Aria de responsabilitate cuprindea 18 județe. Primul comandant al Regiunii a 3-a Militare a fost generalul Romulus Dimitriu, avându-l pe generalul Spiridon Săulescu șef al statului major. Ulterior, până în 1960, au mai comandat această structura generalii Nicolae Cambrea, Mihail Vasiliu, Iacob Teclu, Arhip Floca, Alexandru Vasiliu și Sterian Târca. Până în 1954, în subordinea Regiunii a 3-a Militare au mai intrat D. 5 I. (Lugoj), Bg. 5 Art. A.A. (Someseni), iar D. 1 Munte și-a mutat comandamentul la Tg. Mures. Însă întreaga perioadă a fost marcată de patru etape de restructurări, resubordonări, înființări, desființări și dislocări de unități, concomitent cu înlăturarea cadrelor vechi, valoroase și cu experiență din Armata Română. Unii generali și ofițeri superiori vor intra în pușcăriile comuniste. În noiembrie 1954, o dată cu desființarea D. 59 Cav. Oradea, a dispărut și arma cavaleriei. Însă modificări în compunerea de luptă au continuat să se produca și în perioada 1954 – 1960. În 1958, trupele sovietice au plecat din România. La 30 aprilie 1960, Regiunea a 3-a Militară își schimbă denumirea în Armata a 3-a și se restructurează.

ARMATA a 3-a

Anii 1960 – 1979

În timpul celor aproape 20 de ani de existență a Comandamentului Armatei a 3-a, funcția de comandant a fost ocupată de următorii generali: Sterian Târca, Ion Coman, Nicolae Militaru, Vasile Milea, Ion Hortopan, Stelian Popescu și Iulian Topliceanu. Locțiitori au fost generalii Marin Dragnea, Constantin Didulescu, Ion Dândareanu și Teodor Paraschiv. Este perioada în care pregătirea cadrelor și a trupei s-a făcut în noua concepție de apărare a țării și a doctrinei militare naționale. Mii de militari au participat an de an la construcția Transfăgărășanului, a metroului, a canalului Dunăre – Marea Neagră, la vastul program de îndiguiri, desecări și irigații, la strângerea recoltei agricole etc. În acești ani însă, în unități au fost realizate complexele de poligoane și „platformele de instrucție în flux continuu”, iar militarii, cu miile, au fost solicitați să participe la înlăturarea efectelor inundațiilor catastrofale din anii 1970 și 1975 și ale cutremurului din 1977. Intervenția unor state ale Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia (cu excepția României) și ocuparea acestei țări în august 1968 au determinat schimbări profunde în structura Armatei a 3-a, care, cu toate componentele ei, a intrat în stare operativă. Atunci au fost înființate D. 81 Mc. (la Dej) și multe alte unități mecanizate și de tancuri, au fost completate și întarite D. 11 și 18 Mc., D. 6 Tc. și altele. În epocă, s-a apreciat că în toamna anului 1968, capacitatea de luptă a sporit din punctul de vedere al efectivelor cu peste 75%, iar al dotării cu tehnică militara cu circa 55%.

ARMATA a 4-a

Anii 1979 – 1990

Rațiuni de ordin doctrinar, dar și situația politico-militară încordată din anii ’80 au avut drept urmare organizarea trupelor terestre pe patru comandamente de armată. Începând cu 5 aprilie 1980, Armata a 3-a își schimbă denumirea în Armata a 4-a, sediul Comandamentului fiind la Cluj-Napoca. Celelalte comandamente de armată erau la Buzău (2), Craiova (3) și Bucuresti (1). Cu această ocazie, au ieșit din subordinea Armatei a 4-a D. 18 Mc. (Timișoara), Bg. 2 V.M. (Brașov) și alte unități, fiind resubordonate celorlalte trei armate. În această perioadă, comandant al Armatei a 4-a a fost generalul Iulian Topliceanu.

ARMATA a 4-a „TRANSILVANIA”

Anii 1990 – 2000

După Revoluția din Decembrie 1989, la fel ca întreaga societate românească, Armata a intrat într-un lung proces de reformă și restructurare, cu schimbări fără precedent în toate componentele instituției militare. Din 17 octombrie 1990, Armata a 4-a a primit și denumirea onorifică de „TRANSILVANIA”, pe care a avut-o și în anii 1918 – 1919, după realizarea Marii Uniri, în campaniile din Munții Apuseni și din Câmpia Tisei. Comandanți în această perioadă au fost: generalul Paul Cheler (1990-1995), cu generalul Dorin Gheorghiu - șef de stat major, și cu generalul Pantelimon Pralea - locțiitor; generalul-maior Dorin Gheorghiu (1995-2001), cu generalul de brigadă Ion Cioară - șef de stat major, și cu colonelul Iacob Dragoș - locțiitor. Sunt anii de mari transformări în întreaga armată, de la cadrul legislativ la cel organizatoric și de structură, cu o reformă care a avut adaptări și corectări, an de an. După 1992 s-au înființat batalioane de infanterie în garnizoanele Satu Mare, Carei, Salonta, Marghita, Chișinău-Cris, iar în anii 1993 – 1995 au luat ființă Comandamentele Corpurilor 5, 6 și 7 Armată, la Timișoara, Tg. Mureș și Dej. În mai 1994, trupele teritoriale au intrat în subordinea Trupelor de Uscat. La 1 august 1995, Armata a 4-a „TRANSILVANIA” avea 3 corpuri de armată, 23 de mari unități, formațiuni și structuri direct subordonate. În primavara anului 1994, România a fost prima țară care a aderat la programul „Parteneriat pentru Pace”, participând în următorii ani la zeci de exerciții multinaționale, în țară sau în străinatate, în cadrul programelor „PfP”, „Mil-to-Mil” și „Inspectorul”. Din toamna anului 1995, o direcție constantă de acțiune a constituit-o realizarea interoperabilității cu structurile similare din țările membre NATO. Pentru început, au fost stabilite 20 de obiective de interoperabilitate, o brigadă de artilerie și un batalion de infanterie fiind nominalizate pentru a le îndeplini. Ulterior, alte unități și mari unități au fost incluse în acest program, cum a fost, bunăoara, Bg. 81 Mc./C. 7 A., parte componentă a Forței de Reacție Rapidă, creată la începutul lunii martie 1997 și devenită operațională la 1 septembrie în același an. În toamna anului 1997 s-au pus bazele creării Batalionului Mixt Româno-Ungar, acțiune inedită și complexă, incluzând numeroase eforturi organizatorice și diplomatice, care s-au finalizat în anul 1999, unitatea nominalizată fiind B. 191 / Bg. 19 Mc. din Arad. După anul 1998, reforma structurală aflată în derulare s-a desfășurat concomitent cu numeroase disponibilizări și redistribuiri la nivelul personalului, mii de cadre părăsind sistemul militar, an de an. Totodată, în toți acești ani, activitatea de pregătire operațională și de instruire pentru luptă nu a încetat, în toate unitățile desfășurându-se activitățile prevăzute în plan – aplicații, exerciții tactice, tabere, antrenamente de stat-major, convocări de specialitate, concursuri profesionale și culturale, întreceri sportive, activități curente de control și îndrumare, olimpiade pe linie de armă, examene de brevetare a specialiștilor, călătorii de studii, testări periodice, ședinte de conducere a tehnicii de luptă și de tragere etc., cu rezultate meritorii.

CORPUL 4 ARMATĂ TERITORIAL „Mareșal CONSTANTIN PREZAN”

Anii 2000 - 2008

În baza art. 13, alin. 1, din O.G. nr. 41/1999 privind organizarea și funcționarea M.Ap.N. și a Planului-cadru privind desfășurarea procesului de restructurare și modernizare a Armatei României în anul 2000, aprobat de CSAT, și a Ordinului nr. MS 33/30.03.2000, Armata a 4-a „TRANSILVANIA” s-a transformat în Corpul 4 Armată Teritorial, care, prin Decretul prezidential nr. 645/10 august 2001, a primit noul Drapel de luptă și denumirea onorifică a primului comandant, din 1916, „Mareșal CONSTANTIN PREZAN” . Comandanții C. 4 A.Trt. în această perioadă recentă: generalul-locotenent Ion Cioară (1 septembrie 2001 – 24 aprilie 2003), cu generalul de brigadă dr. Ioan Sabău - locțiitor, și cu generalul de brigadă dr. Liviu Galos - șeful statului major; generalul-maior Neculai Bahnăreanu (1 mai 2003 – 1 decembrie 2004), cu locțiitorul și șeful de stat major menționați mai sus; generalul-maior dr. Ioan Ciupei (de la 1 decembrie 2004), cu generalul de brigadă dr. Ioan Sabau, până în octombrie 2005, și cu generalul de brigadă dr. Dumitru Seserman - locțiitor, și cu generalul de brigadă Eugen Gheorghioiu - șef de stat major. În perioada 2000 – 2006, Comandamentul C. 4 A.Trt. a gestionat un amplu și complex proces de transformare a marilor unități și unităților din subordine – desființări, înființări, resubordonări, reorganizări, redislocări, modernizari și operaționalizări ale structurilor din Corp. Astfel, în 2000 s-au desființat comandamentele Corpurilor 5 și 6 Armată (din Timișoara și Târgu-Mureș), iar Corpul 7 Armată „NICOLAE ȘOVA” s-a transformat în Comandamentul 7 Operațional, care, la rândul său, s-a desființat în 2002. În 2001, Bg. 4 Mc.”VOIEVODUL GELU” din Zalău se transformă în Baza 3 Instrucție a Infanteriei, iar Bg. 24 Art. A.T. „EFTIMIE MURGU”, din Lugoj, devine Baza 10 Instrucție Artilerie și Rachete, ambele ieșind din subordinea Comandamentului C. 4 A. Trt. Până la sfârșitul anului 2004, alte mari unități se desființează sau se transformă, intrând în subordinea altor structuri: Bg. 7 Art.”General VASILE DANACU” (devenită R. 7 Art./Bg. 69 Art.), Bg. 230 I. Mo. „PINTEA VITEAZUL”, Bg. 612 Art. A.T. (devenită R. 612 Art. AT / Bg. 69 Art.), Bg. 18 Mc.Trt. ”DECEBAL”, Bg. 1 V.M. „General GRIGORE BALAN”, Bg. 2 Tc. „MURES”, Bg. 19 Mc. „ZIRIDAVA”, Bg. 5 Art. A.A. „General BURILEANU”. În 2003, intră în subordinea Comandamentului C. 4 A.Trt. marile unități și unitățile din cele șase județe din Moldova: Bg. 33 Mc.Trt. „ALEXANDRU CEL BUN”, Bg. 63 Tc. „BOGDAN VODĂ”, Bg. 61 V.M.Trt. „General VIRGIL BADULESCU” și Bg. 15 Mc.Trt. „PODU ÎNALT”. În 2005 au fost desființate peste 30 de unități și structuri diferite, printre care Bg. 11 I. Mo.Trt. „CAREI”, Bg. 33 Mc.Trt. „ALEXANDRU CEL BUN” și Bg. 63 Tc. „BOGDAN VODĂ”. În prima parte a anului 2006, Bg. 6 Tc. „HOREA, CLOȘCA și CRIȘAN” și Bg. 5 V.M. „AVRAM IANCU” au dat curs procedurii de desființare.

Primul comandant: Mareșal Constantin Prezan

Mareşalul Constantin Prezan

Bustul lui Constantin Prezan, ridicat în Alba Iulia, cu numele greșit: Brezan

Despre

Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, districtul Ilfov, în prezent județul Dâmbovița - d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) a fost unul din cei trei mareșali ai Armatei Române din toate timpurile, erou al Marelui Război de Reîntregire a României. A fost membru de onoare al Academiei Române.

Bibliografie

S-a născut la 27 ianuarie 1861, în localitatea Butimanu, județul Dâmbovița. După primii ani de școală, în comuna natală, urmează liceul în București, pe care îl absolvă în 1878, anul încheierii războiului de independență. Fascinat de istorie și de legendarele fapte de arme ale ostașilor români, se înscrie la Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București, de unde, la 1 iulie 1880, intră în rândul cadrelor active ale armatei române, cu gradul de sublocotenent. De aici, timp de 50 de ani, va urca treaptă cu treaptă in ierarhia militară, ocupând funcții de comandă de mare răspundere, afirmându-se prin calități organizatorice și de conducător militar de necontestat. Era pasionat de istorie și de matematică, de arta militară, în general. Cu predilecție îl interesa studiul lucrărilor de fortificații, la modă în acel sfârșit de secol XIX, fapt pentru care urmează Școala Specială de Artilerie și Geniu din București și, cu același profil, în perioada 1883-1886, Școala de la Fontainebleau, de lângă Paris, de unde se întoarce în țară cu aprecierea ,,prea bine". Aceste statornice preocupări îi vor fi recunoscute prin numirea sa ca profesor-ajutor de fortificații la Școala de Aplicații de Artilerie și Geniu din București, apoi ca șef de sector la ,,Cetatea București" (proiect cu lucrări de fortificații circulare de mare amploare) și în Serviciul Geniu din Corpul 2 Armată. În anul 1900 a publicat un ,,Curs de fortificații", lucrare de referință pentru multe contingente de militari ai armatei române. A fost delegat al Ministerului de Război în Germania (1890) și participat la cel de-al doilea război balcanic (1913). După ce urmează ,,Școala Fiilor de Militari" din Iași (1874 -1878) și Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București (1878-1880), viitorul mareșal a urcat, practic, toate treptele ierarhice: sergent (1879), sublocotenent (1880), locotenent (1883), căpitan (1887), maior (1892), locotenent-colonel (1895), colonel (1901), general de brigadă (1907), general de divizie (1914), general de corp de armată (1916), mareșal al României (1930). În cariera sa excepțională a comandat și a activat în următoarele structuri militare: Regimentul 7 Linie, Regimentul 2 Geniu, Regimentul 1 Geniu, Școala de Aplicații de Artilerie și Geniu din Bucuresti (profesor-ajutor), 1888-1889; serviciul geniu din Corpul 2 Armată, 1895-1896; comandant al ,,Cetății București", 1896; ofițer în Statul Major Regal, 1896-1901; comandant al Regimentului 25 Infanterie “RACOVA", 1901-1904; comandant al Brigăzii 13 Infanterie, 1904-1907; comandant al Diviziei 7 Infanterie, 1911-1914; comandant al Corpului 3 Armată, 1914; al Corpului 4 Armată, 1915-1916; comandant al Armatei a 4-a “de Nord", în perioada 15 august- 9 noiembrie 1916 și al Grupului de Armate General Prezan" (noiembrie-decembrie 1916). În două rânduri i-a fost încredințată înalta demnitate de șef al Marelui Cartier General: decembrie 1916 - aprilie l918 și noiembrie 1918 - aprilie 1920, funcție în care și-a adus o importantă contribuție la întocmirea planurilor de campanie din vara anului 1917 și din 1918- 1919. Intrarea României în Primul Război Mondial, alături de puterile Antantei, îl găsește pe generalul Prezan la comanda Corpului 4 Armata, care a devenit, prin aplicarea planului de mobilizare, Armata a 4-a Română, sau Armata ,,de Nord". În momentul mobilizării, Armata ,,de Nord" era compusă din Divizia 14 Infanterie cu Brigada 3 Mixtă, Divizia 7 Infanterie, Divizia 8 Infanterie, Divizia 4 Călărași, Divizia 2 Cavalerie, alte trupe și servicii auxiliare, în total 70 de batalioane, 35 de escadroane și 61 de baterii. În prima parte a războiului, Armata ,,de Nord", sub comanda generalului Prezan, acționa cu misiuni ofensive și de acoperire a frontierei de stat, pe un front de 269 km, între Vatra Dornei, est Răstolița, pantele vestice ale Munților Gurghiului, est Sovata, Praid, inclusiv Odorhei, aliniament de pe care, la 29 august (11 septembrie), a trecut la apărare. Șeful operațiilor armatei era ofițerul cel mai capabil al momentului, căpitanul Ion Antonescu, viitorul mareșal al României. Conduse cu multă competență și spirit organizatoric, trupele Armatei “de Nord” au acționat cu vigoare, în ritm înalt și cu elan combativ, reușind să-și îndeplinească misiunea de a ieși cu forțele în Podișul Transilvaniei și de a crea condiții de dezvoltare a succesului spre ,,Poarta Someșului". Comandamentul Armatei ,,de Nord" ,,desi inființat la data decretării mobilizării generale, a demonstrat capacitatea și intuiția necesare, asigurând o bună coordonare a acțiunilor de luptă, cărora le-a imprimat caracterul unei viguroase operații de armată". Aflat în fruntea Marelui Cartier General în două rânduri, generalul Constantin Prezan și-a adus o importantă contribuție la planurile de refacere a armatei române și de reorganizare a acesteia după principii moderne, novatoare, la întocmirea planurilor de campanie ale comandamentului româno-rus pentru vara anului 1917 și a planurilor de campanie pentru anii 1918-1919. Era adeptul “bătăliei decisive” și ,,de nimicire” a adversarului cu grupări mari de forțe, bine organizate, pregătite și conduse. În epocă a fost supranumit „mareșalul reîntregirii” și „practicianul” apărării Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. A fost trecut, prima dată, în rezervă în plină glorie și pensionat la 1 aprilie 1918, când avea 57 de ani, iar a doua oară, definitiv, trecut în rezervă și pensionat la 1 aprilie 1920. În anul 1923 a fost primit, împreună cu generalul Alexandru Averescu, în rândul membrilor de onoare ai Academiei Române. A fost distins cu gradul suprem de Mareșal al României în anul 1930 după care, în cadrul ,,Biroului Mareșalilor", creat de regele Carol al II-lea. Și-a adus contribuția, alături de alți ofițeri superiori și generali, la valorificarea experienței Primului Război Mondial. În 1930, a fost însărcinat de rege să formeze un guvem de uniune națională, dar nu reușește. Din 30 martie 1938 a fost consilier al Coroanei. S-a stins din viață la 27 august 1943, fiind înmormântat în comuna Schinetea, județul Vaslui.

Decorații

A fost decorat cu Ordinul ,,Mihai Viteazul”, de regele Ferdinand I, astfel:

• clasa a III-a, în 14 octombrie 1916, când avea gradul de general de divizie-adjutant și comanda Armata a 4-a ,,de Nord”, ”pentru repetate acte de vitejie și destoinicie în conducerea trupelor”;
• clasa a II-a, în 21 iulie 1917, când avea gradul de general de corp de armată-adjutant și deținea funcția de Șef al Marelui Stat Major, “pentru modul cum a conceput și pentru destoinicia cu care a pregătit operațiunile, în luna iulie 1917”;
• clasa I, în 5 februarie 1920, când avea gradul de general de corp de armată-adjutant și deținea, pentru a doua oară, funcția de Șef al Marelui Stat Major ,,pentru competența cu care a dat - chiar pe câmpul de luptă - directive, în calitate de Șef de Stat Major al Înaltului Comandament, și care au avut ca rezultat înfrângerea desăvârșită a maghiarilor, precum și ocuparea Budapestei în anul 1919”.

În semn de profund omagiu și eternă prețuire pentru întâiul comandant, în Comandamentul Corpului 4 Armată Teritorial a fost dezvelit bustul în bronz al Mareșalului Constantin Prezan, în 1996, cu prilejul aniversării a opt decenii de existență a acestei glorioase structuri militare.

Activitatea din 1990 – 2006

• Înființarea comandamentelor de corp de armată în garnizoanele Dej, Tg.-Mureș și Timișoara (ianuarie 1994);
• Luarea în subordine a Trupelor Teritoriale (mai 1994);
• Constituirea comandamentelor de brigadă (iunie 1994);
• Restructurarea regimentelor mecanizate și de tancuri (1995);
• Compunerea Armatei a 4-a: 3 corpuri de armată și 23 de mari unități și unități (iunie 1995);
• În comandament s-a trecut la organizarea pe structuri modulare tip „G” și „S”;
• A intrat în vigoare Ordonanța nr. 7 privind unele măsuri de protecție socială în perioada restructurării (ianuarie 1998);
• Derularea reformei, restructurării și pregătirii militare în conformitate cu „Doctrina militară de apărăre a României” (1994) și cu „Strategia militară națională” (1997);
• Reînființarea ziarului „Scutul patriei” (1990) și debutul emisiunilor RTV ale Armatei (1991) în garnizoanele Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, Timișoara, Oradea, Lugoj, Bistrița;
• Înființarea în 1991 a Secțiilor de Istorie Militară Cluj, Oradea și Timișoara cu subsecții în garnizoanele importante din aria de responsabilitate, sub egida cărora au apărut 47 de lucrări tipărite în următorii 10 ani;
• În anii 1996 – 2003 au apărut 7 lucrări monografice ale Armatei a 4-a, cu peste 2200 de pagini;
• Debutul Festivalului Național al Cântecului de Cătănie la Cluj-Napoca (1994);
• Înmânarea noilor drapele de luptă (începând cu mai 1995);
• Oficializarea zilelor armelor și specialităților militare și atribuirea denumirilor onorifice unor comandamente și unități;
• Organizarea și desfășurarea asistenței religioase în armată (octombrie 1996);
• Construirea și sfințirea bisericilor militare în garnizoane (după 1996);
• Lansarea programului de comunicare cu societatea civilă „Ferestre deschise” și „Porți deschise” (1996);
• Lărgirea fără precedent a relațiilor cu armatele altor state (după 1991);
• Aderarea României la programul „Parteneriat pentru Pace” (1994). În următorii ani, mii de militari români au participat la activități specifice și exerciții multinaționale în străinatate;
• Participarea militarilor noștri (din 1996) la misiuni internaționale în Angola (prin B. 812 I. „Căști Albastre”), și la programul „Mil-to-Mil”;
• Activități desfășurate în baza Tratatului „Cer deschis” (după 1994);
• Aplicarea „Concepției de realizare a interoperabilității armatei române cu structurile NATO” (după 1996), nominalizându-se inițial Bg. 81 Mc., o brigadă de tancuri, una de artilerie A.A. și un batalion de cercetare (până în 1999);
• Crearea Forței de Reacție Rapidă (februarie 1997), cu nominalizarea Bg. 81 Mc. ca parte a acestei forțe;
• Crearea Batalionului Mixt Româno-Ungar de Menținerea Păcii (decembrie 1999);
• Crearea Batalionului Multinațional de Geniu „TISA” (2002), pentru operațiuni umanitare, cu structuri din armatele din România, Slovacia, Ungaria și Ucraina. Pregătirile comune se execută, prin rotație, într-o țară membră, sub genericul „Blonde Avalanche”;

Galeria comandanților

• ARMATA A IV-A (DE NORD)
  • Mareșal Constantin Prezan (15.08 1916 – 09.11 1916)
  • General de corp de armată Constantin Christescu (10.11 1916 – 05.12 1916)
• COMANDAMENTUL TRUPELOR DIN TRANSILVANIA, ARMATA “TRANSILVANIA”
  • General de divizie TRAIAN MOȘOIU (11.12 1918 – 12.04 1919)
  • General de corp de armată GHEORGHE MĂRDĂRESCU (12.04 1919 – 05.12 1919)
• COMANDAMENTUL TRUPELOR DE VEST
  • General de corp de armată ARTHUR VĂITOIANU (21.04 - 30.06 1920)
  • General de divizie NICOLAE PETALA (01.07 - 30.09 1920)
  • General de corp de armată ARTHUR VĂITOIANU (01.10 1920 – 24.03 1921)
• CORPUL 6 ARMATĂ
  • General de divizie NICOLAE PETALA (24.03 1921 – 01.04 1924)
  • General de corp de armată DĂNILĂ POP (01.04 1924 – 01.04 1930)
  • General de divizie ALEXANDRU HANZU (01.04 1930 – 21.09 1931)
  • General de corp de armată IOAN PRODAN (21.09 1931 – 20.11 1934)
  • General de corp de armată DUMITRU MOTAS (20.11 1934 – 03.05 1935)
  • General de divizie GHEORGHE FLORESCU (03.05 1935 – 01.11 1937)
  • General de brigadă CHRISTEA VASILESCU (01.11 1937 – 23.03 1939)
• ARMATA A IV - A
  • General de armată IOAN ILCUȘU (19.09 – 22.09 1939)
  • General de armată IOSIF IACOBICI (23.09 – 27.10 1939)
  • General de corp de armată CONSTANTIN ILASIEVICI (28.10 1939 – 03.06 1940)
  • General de armată NICOLAE CIUPERCĂ (03.06.1940 – 09.09.1940)
  • General de armată IOSIF IACOBICI (09.09.1940 – 08.11.1941)
  • General de armată C-TIN CONSTANTINESCU-CLAPS (08.11 1941 – 24.01 1944)
  • General de armată MIHAIL RACOVIȚĂ (24.01 – 31.07 1944)
  • General de armată GHEORGHE AVRAMESCU (01.08– 23.08 1944)
  • General de corp de armată ILIE STEFLEA (23.08 – 31.08 1944)
  • General de armată GHEORGHE AVRAMESCU (04.09 1944– 11.02 1945)
  • General de corp de armată NICOLAE DĂSCĂLESCU (12.01 – 18.02 1945)
  • General de armată GHEORGHE AVRAMESCU (19.02 – 03.03 1945)
  • General de corp de armată NICOLAE DĂSCĂLESCU (03.03 – 01.06 1945)
  • General de corp de armată GHEORGHE STAVRESCU (01.06 – 01.10 1945)
  • General de armată MIHAIL LASCĂR (01.10 1945 – 30.11 1946)
  • General de corp de armată GRIGORE NICOLAU (01.12 1946 – 22.03 1947)
  • General de corp de armată C-TIN VASILIU RASCANU (22.03 – 05.06 1947)
• REGIUNEA A III-A MILITARĂ
  • General de corp de armată ROMULUS DUMITRU (01.07 1947 – 02.05 1949)
  • General de corp de armată NICOLAE CAMBREA (02.05 – 25.11 1949)
  • General – maior MIHAIL VASILIU (25.11 1949 – 07.04 1952)
  • General de armată IACOB TECLU (01.05 1952 – 12.10 1955)
  • General de corp de armată ARHIP FLOCA (23.01 1955 – 02.10 1957)
  • General – locotenent ALEXANDRU VASILIU (02.10 1957 – 07.08 1959)
  • General – colonel STERIAN TÂRCA (07.08 1959 – 25.11 1964)
• ARMATA A III-A
  • General de corp de armată ION COMAN (25.11 1964 – 17.06 1965)
  • General de armată NICOLAE MILITARU ( 17.06 1965 – 08.07 1969)
  • General de armată VASILE MILEA ( 08.07 1969 – 07.06 1973)
  • General-colonel ION HORTOPAN ( 07.06 1973 – 28.06 1976)
  • General de corp de armată STELIAN POPESCU (09.12 1976 – 21.03 1979)
• ARMATA A IV –A
  • General de corp de armată dr. IULIAN TOPLICEANU ( 21.03 1979 – 07.02 1990)
• ARMATA A IV – A “TRANSILVANIA”
  • General de armata dr. PAUL CHELER (07.02 1990 – 05.10 1995)
  • General de corp de armată DORIN GHEORGHIU (08.10 1995 - 01.08 2000)
• CORPUL 4 ARMATĂ TERITORIAL “TRANSILVANIA”
  • General de corp de armată DORIN GHEORGHIU (01.08 2000 – 10.08 2001)
• CORPUL 4 ARMATĂ TERITORIAL “Mareșal CONSTANTIN PREZAN”
  • General locotenent DORIN GHEORGHIU (10.08 2001 – 31.08 2001)
  • General locotenent ION CIOARĂ (01.09 2001 – 01.04 2003)
  • General locotenent NECULAI BĂHNĂREANU (01.05 2003 – 01.12 2004)
  • General maior IOAN CIUPEI (01.12 2004 – 12.12 2007)
  • General maior MIRCEA SAVU (12.12 2007 – 15.06 2008)
• DIVIZIA 4 INFANTERIE “GEMINA”
  • General maior MIRCEA SAVU (15.06 2008 – prezent)

Zona de responsabilitate

Comandamentul Diviziei 4 Infanterie “GEMINA” este situat în capitala istorică a Transilvaniei, municipiul Cluj Napoca. Zona sa de responsabilitate cuprinde 20 de județe, întinzându-se pe aproximativ 117.000 km2, aproape jumătate din suprafața României. Este marginită de frontiera de stat la sud-vest, vest, nord și est de la ORȘOVA până la BÂRLAD, pe o distanță de aproximativ 1.600 km.

Misiunile principale ale Diviziei 4 Infanterie “GEMINA”

În timp de pace

• realizează, menține și perfectionează capacitatea operatională a structurilor din subordine;
• organizează ridicarea graduală a capacității de luptă a forțelor subordonate, precum și pregătirea pentru mobilizare a acestora;
• organizează paza, apărarea și intervenția la obiectivele militare din zona de responsabilitate;
• organizează și conduce forțele subordonate pentru intervenții în situații de urgență;
• organizează pregătirea forțelor din subordine în vederea participării la exerciții multinaționale și misiuni externe în sprijinul păcii;
• pregătește forțele destinate NATO pentru participarea la operații specifice de luptă armată în cadrul apărării colective a României sau a altei țări membre NATO.

În situații de criză

• conduce ridicarea graduală a capacității de luptă;
• participă la neutralizarea elementelor terorist-diversioniste;
• participă la limitarea și înlăturarea efectelor produse de dezastre și calamități naturale;
• organizează și asigură, la ordin, trecerea forțelor stabilite în subordinea comandamentelor operaționale și conduce acțiunile militare cu forțele rămase la dispoziție.

Pe timp de război

• conduce mobilizarea marilor unități și unităților din subordine;
• coordonează procesul de generare, instruire și operationalizare a forțelor și asigură transferul acestora sub autoritatea comandamentelor operaționale, la ordin;
• conduce, la ordin, acțiunile militare în zona de responsabilitate, cu forțele rămase la dispoziție.

Organizarea curentă

• Divizia 4 Infanterie - cartier general: Cluj-Napoca
  • Brigada Mecanizată 81 - Bistrița
    • Batalionul 191 Infanterie "Colonel Radu Golescu" - Arad
    • Batalionul de Infanterie 811 Dragonii Transilvaniei - Dej
    • Batalionul de Infanterie 812 Șoimii Carpaților - Bistrița
    • Batalionul de Tancuri 814 - Turda
    • Batalionul de Artilerie 817 Petru Rareș - Prundu Bârgăului
    • Batalionul 55 Apărare Antiaeriană "SOMEȘ" - Dej
    • Batalionul de Logistică 405 - Bistrița
  • Brigada Mecanizată 15 Podu Înalt - Iași
    • Brigada Mecanizată 33 "Alexandru cel Bun" - Botoșani
    • Batalionul de Infanterie 151 "Războieni" - Iași
    • Batalionul de Tancuri 631 "Urșii Băcăuani" - Bacău
  • Brigada Teritorială de Vânători de Munte 61 "Virgil Bădulescu" - Miercurea Ciuc
    • Batalionul de Vânători de Munte 17 "Dragoș Vodă" - Vatra Dornei
    • Batalionul de Vânători de Munte 22 "Cireșoaia" - Sfântu Gheorghe
    • Batalionul de Vânători de Munte 24 - Miercurea Ciuc
    • Batalionul de Vânători de Munte 26 "Avram Iancu"
  • Grupul mixt brigada și regimentul de artilerie 69 - Șimleul Silvaniei
    • Batalionul de Artilerie 7 "General Vasile Danacu"
    • Batalionul de Artilerie 315- Șimleu Silvaniei
    • Batalionul de Telecomunicații 316 - Șimleu Silvaniei
    • Batalionul de Logistică 317 - Zalău
    • Batalionul de Artilerie Antitanc 612 - Baia Mare
  • Brigada de Logistică 4 - Dej
    • Batalionul de Transporturi 43
  • Batalionul de Ingineri 4 - Deva
  • Batalionul de Ingineri 52 - Satu Mare
  • Batalionul de Poduri 136- Alba Iulia
  • Regimentul de lansări antiaeriene 50 "Andrei Mureșianu" - Florești
  • Batalionul de Telecomunicații 55 "Napoca" - Cluj-Napoca
  • Batalionul de Cercetași 317 "Vlădeasa" - Cluj-Napoca
  • Batalionul de Suport Logistic 400
  • Batalionul de Parașutiști 498 - Bacău
  • Batalionul 72 - Huși
  • Batalionul 20 - Sighișoara

Legături externe

• Armata română în al Doilea Razboi Mondial
• clujarm.ro/
• Mesajul primului-ministru al Guvernului României cu prilejul aniversării a 85 de ani de la înființarea comandamentului Armatei a 4-a