Arch Enemy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Arch Enemy
Arch Enemy în concert în Japonia 2008s-d: Daniel Erlandsson, Angela Gossow, Christopher Amott, Michael Amott, Sharlee D'Angelo.
Arch Enemy în concert în Japonia 2008
s-d: Daniel Erlandsson, Angela Gossow, Christopher Amott, Michael Amott, Sharlee D'Angelo.
Informaţii generale
Origine Suedia Halmstad, Suedia
Gen muzical Death metal melodic
Thrash metal[1]
Case de discuri Century Media
Wrong Again
Website archenemy.net
Membri
Angela Gossow - voce
Michael Amott - chitară
Christopher Amott - chitară
Sharlee D'Angelo - chitară bas
Daniel Erlandsson - tobe
Foşti membri
Johan Liiva − voce
Martin Bengtsson − chitară bas
Peter Wildoer − tobe
Fredrik Åkesson − chitară

Arch Enemy este o formaţie suedeză de death metal melodic, înfiinţată în 1996 de Michael Amott, chitaristul formaţiei Carcass, şi solistul vocal Johan Liiva, în oraşul Halmstad din Suedia. Componenţa iniţială a trupei i-a mai cuprins pe Christopher Amott (chitară), fratele lui Michael, şi Daniel Erlandsson (tobe). La început, Michael a fost nevoit să asigure şi partea de chitară bas.

În total, trupa a scos pe piaţă şapte albume de studio, două albume live, un album compilaţie, trei DVD-uri şi trei EP-uri.

Cuprins

[modifică] Istoric

[modifică] Începutul (1996–2000)

După ce a părăsit Carcass, Michael Amott (fost membru şi al trupelor Carnage şi Spiritual Beggars), împreună cu fratele său mai mic, Christopher Amott (ex-Armageddon), s-au întâlnit cu vocalistul Johan Liiva (ex-Carnage, Furbowl) şi au decis să înfiinţeze Arch Enemy, cooptându-l rapid şi pe toboşarul Daniel Erlandsson (ex-Eucharist) în ceea ce Michael Amott a numit „o încercare de a îmbina melodicitatea cu agresivitatea şi tehnica”[2].

Michael Amott povesteşte într-un interviu cum l-a cooptat pe Johan Liiva, care fusese dat afară din propria trupă, Furbowl: „Îşi vânduse toate instrumentele între timp şi se tunsese. Încă asculta metal, dar nu se aştepta că ar putea începe să cânte din nou într-o trupă de metal.[...] Cred că la vremea aceea se gândea: „Dă-o dracului, îmi caut o slujbă decentă şi mă retrag complet de pe scenă”, aşa că în final şi-a deschis o mică tipografie. Însă, când l-am sunat, a fost imediat foarte entuziast şi astăzi e din nou cu adevărat total implicat”.[3]

Primul album al trupei, Black Earth, a fost lansat in 1996 la casa de discuri Wrong Again Records. A obţinut succese moderate în Japonia şi Suedia[4], iar single-ul "Bury Me an Angel" a fost difuzat de MTV. Pe acest album Michael Amott face şi partitura de bas.

În 1998 trupa îşi schimbă componenţa, cooptându-i pe Martin Bengtsson la bas şi Peter Wildoer la tobe, şi lansează cel de-al doilea album, Stigmata, la casa de discuri Century Media. Albumul a adus trupei mai multă popularitate, fiind lansat simultan pe mai multe continente.[5]

În 1999 soseşte în trupă Sharlee D'Angelo (bas, fost membru în Mercyful Fate, Dismember şi King Diamond), iar Daniel Erlandsson este adus din nou la tobe, de data aceasta permanent. În această componenţă, trupa lansează albumul de studio Burning Bridges şi albumul live Burning Japan Live 1999. Deşi D'Angelo este înlocuit în două rânduri în timpul turneului, întâi cu Dick Lövgren (Meshuggah, ex-Armageddon), apoi cu Roger Nilsson (ex-Spiritual Beggars, Firebird, The Quill), el rămâne în final basistul de bază al trupei.

În luna noiembrie 2000, vocalistul Johan Liiva este concediat din trupă. El va fi schimbat cu Angela Gossow, o jurnalistă germană şi vocalistă death metal, care, după un interviu pe care i-l luase cu ceva timp înainte, îi dăduse lui Christopher Amott o casetă demo. Când a chemat-o s-o asculte, Michael Amott a declarat despre ea că „a măturat pe jos cu ceilalţi candidaţi, fiind angajată pe loc. I-am cerut Angelei să cânte cu noi după ce am ascultat-o cântând cu prima ei formaţie (Devil in the Details). După audiţie am acceptat-o pe loc în trupă.”[6]

[modifică] Perioada Gossow (2000-prezent)

Noua solistă, Angela Nathalie Gossow (născută pe 5 noiembrie 1974 în Köln, Germania), mai cântase înainte în trupe obscure precum Asmodina şi Mistress.

„Arch Enemy a început să-şi demonstreze adevăratul potenţial odată ce vocalista Angela Gossow s-a alăturat trupei pentru îndelung aclamatul album din 2001, Wages of Sin (produs de Fredrik Nordström şi mixat de Andy Sneap), fiind prima dată când o trupă de acest calibru şi ferocitate avea ca vocal o femeie”[7], scrie pe site-ul oficial al formaţiei. Nimic mai adevărat. Albumul a fost un succes desăvârşit şi Arch Enemy au fost invitaţi să participe la festivalul "Japan's Beast Feast 2002", alături de Slayer şi Motörhead.

În 2003 este lansat albumul Anthems of Rebellion, iar în luna noiembrie a anului următor EP-ul Dead Eyes See No Future, care cuprinde înregistrări din concert şi piese preluate de la Manowar, Megadeth şi Carcass.

Mult aşteptatul Doomsday Machine, al şaselea album al trupei, apare în vara lui 2005 şi e mixat de cunoscutul Andy Sneap (Killswitch Engage, Nevermore, Opeth). Michael spune despre colaborarea cu Andy Sneap: „Aveam o relaţie excelentă cu el. Lucrase cu noi pentru "Wages of Sin", mixase acel album la fel de bine ca pe "Anthems of Rebellion", ne mai ajutase şi pe EP-ul "Dead Eyes See No Future", şi a mixat de asemenea şi acest album, aşa că acum avem o relaţie îndelungată cu el, relaţie care a decurs foarte bine. Acum îl cunoaştem atât de bine încât reuşim să lucrăm într-o atmosferă foarte relaxată”.[8]

Albumul intră direct pe locul 87 în Topul 200 Billboard[9]. Într-un interviu, Michael Amott spunea, referitor la acest lucru: „Am fost puţin surprinşi, însă e o senzaţie cu adevărat plăcută, e un lucru foarte pozitiv”[10].

Trupa porneşte în turneul de susţinere a albumului, culminând în Statele Unite cu participarea la festivalul Ozzfest 2005. Despre Ozzfest, Michael Amott spunea într-un interviu: „Unele trupe susţin că nu prea le-a impulsionat cariera, că nu prea le-a ajutat la vânzări. Pentru noi a fost contrariul. Ne-a ajutat foarte mult. Vânzările albumelor noastre au crescut enorm. "Doomsday Machine" a fost prezent o săptămână la Ozzfest şi a explodat. A fost foarte, foarte important pentru noi. Am vândut de asemenea multe CD-uri la sesiunile de autografe. Am fost cea mai bine vândută trupă din întregul festival, inclusiv scena principală, din punct de vedere al CD-urilor. A fost lansarea perfectă pentru acel album, "Doomsday Machine". Consider Ozzfest nu un turneu în adevăratul sens al cuvântului, pentru că n-am cântat decât câte 20 de minute. [...] A fost mai degrabă o campanie promoţională”.[11]

În aceeaşi toamnă, grupul se va întoarce în Statele Unite, fiind capul de afiş într-un turneu împreună cu All That Remains, iar în primăvara lui 2006 împreună cu Chimaira, God Forbid şi Hate Eternal[12]. Trupa va închide anul prin participarea în monumentalul Gigantour, alături de Megadeth, turneu care va marca a patra prezenţă consecutivă în S.U.A. pentru promovarea Doomsday Machine.

Christopher Amott, care părăsise temporar trupa în iulie 2005, fiind suplinit de Gus G. (ex-Dream Evil, Firewind), şi ulterior de Fredrik Åkesson, se întoarce în 2007, la timp pentru a participa la înregistrarea celui de-al şaptelea album, Rise Of The Tyrant. Acesta a fost lansat pe 24 septembrie 2007 în Europa şi pe 25 septembrie 2007 în Statele Unite, ajungând direct pe locul 84 în Topul 200 Billboard[13].

Recenziile albumului au fost unanim elogioase[14][15][16]. „Rise of the Tyrant este o etalare plină de ferocitate şi virtuozitate de melodic death metal”[17], scrie entuziasmat magazinul american Revolver. Iar Metal Hammer adaugă: „Arch Enemy înoată împotriva oricărei mode, a oricărui moft şi rămâne vârful de lance al genului. Rise Of The Tyrant combină toată forţa primelor şase albume şi chiar mai mult decât atât !”[18] Site-ul GuitarMasterClass acordă albumului doar note de 10 pentru sunet, instrumente, voce, versuri şi impresia generală, notând: „Cu un album imposibil de măsurat pe vreo scară, Arch Enemy şi-a lansat cel mai bun produs de până acum. Cu riff-uri mai mult decât dure, viteză şi cea mai superbă linie melodică, de la solo-uri iuţi şi sfâşietoare, până la cele mai lente şi melodice, cu un stil de exprimare incomparabil cu al oricărui alt muzician, un album unic. Dacă iubeşti stilul heavy, vei iubi 'Rise Of The Tyrant'”[19].

Trupa şi-a promovat intens albumul, participând printre altele la Bloodstock Open Air Festival 2007, alături de formaţii ca In Flames, Lacuna Coil, Finntroll sau Sabbat. Sfârşitul anului 2007 găseşte Arch Enemy într-un turneu european împreună cu Machine Head, Trivium, DragonForce şi Shadows Fall. În aprilie 2008 trupa porneşte într-un nou turneu, Defenders of the Faith tour, fiind cap de afiş alături de Opeth şi DevilDriver, şi avându-i în deschidere pe cei de la 3 Inches of Blood.

Pe 6 martie 2009, trupa participă la festivalul anual "Dubai Desert Rock Festival", împreună cu Opeth, Chimaira şi Motörhead.[20][21][22]

În acest moment, Arch Enemy se află din nou în turneu, fiind deocamdată anunţate doar datele concertelor din America Latină şi Europa.[23]

[modifică] Componenţă

[modifică] Membri actuali

[modifică] Foşti membri

[modifică] Membri ocazionali

[modifică] Discografie

Albume de studio
EP-uri
Albume Live
Compilaţii

[modifică] Referinţe

  1. ^ The BNR Metal Pages, Version 2 Accesat la data de 29 decembrie 2008
  2. ^ RockSirens - Biografie Arch Enemy Accesat la data de 10 mai 2009
  3. ^ Voicesfromthedarkside - Interviu cu Michael Amott Accesat la data de 10 mai 2009
  4. ^ RockSirens - Biografie Arch Enemy Accesat la data de 10 mai 2009
  5. ^ RockSirens - Biografie Arch Enemy Accesat la data de 10 mai 2009
  6. ^ Metal Review - interviu cu Michael Amott Accesat la data de 10 mai 2009
  7. ^ Pagina oficială - Biografie Accesată la data de 29 decembrie 2008
  8. ^ Metal Review - interviu cu Michael Amott Accesat la data de 10 mai 2009
  9. ^ Top 200 Billboard Accesat la data de 29 decembrie 2008
  10. ^ Metal Review - interviu cu Michael Amott Accesat la data de 10 mai 2009
  11. ^ Live-metal - interviu cu Michael Amott Accesat la data de 10 mai 2009
  12. ^ MetalEater - interviu cu Michael Amott Accesat la data de 10 mai 2009
  13. ^ Top 200 Billboard Accesat la data de 29 decembrie 2008
  14. ^ Metalstorm - Recenzie „Rise of the Tyrant” Publicată pe 23 septembrie 2007 - Accesată la data de 20 iunie 2009
  15. ^ Sputnikmusic - Recenzie „Rise of the Tyrant” Publicată pe 24 septembrie 2007 - Accesată la data de 20 iunie 2009
  16. ^ GuitarMasterClass - Recenzie „Rise of the Tyrant” Publicată pe 01 octombrie 2007 - Accesată la data de 20 iunie 2009
  17. ^ Revolver Accesat la data de 29 decembrie 2008
  18. ^ Metal Hammer Accesat la data de 29 decembrie 2008
  19. ^ GuitarMasterClass - Recenzie „Rise of the Tyrant” Publicată pe 01 octombrie 2007 - Accesată la data de 20 iunie 2009
  20. ^ Dubai Desert Rock Festival 2009 - trupe participante Accesat la data de 10 mai 2009
  21. ^ Metal Storm - Dubai Desert Rock Festival 2009 Accesat la data de 10 mai 2009
  22. ^ Gulfnews - Metal lives at Dubai's Desert Rock festival Accesat la data de 10 mai 2009
  23. ^ Pagina oficială Arch Enemy - date de turneu Accesată la data de 10 mai 2009

[modifică] Bibliografie

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Arch Enemy
Arch Enemy
Această căsuţă: vizualizare • discuţie • modificare
Angela Gossow • Michael Amott • Christopher Amott • Sharlee D'Angelo • Daniel Erlandsson
Foşti membri: Johan Liiva • Martin Bengtsson • Peter Wildoer • Fredrik Åkesson
Discografie
Albume: Black Earth • Stigmata • Burning Bridges • Wages of Sin • Anthems of Rebellion • Doomsday Machine • Rise of the Tyrant
E.P.-uri: Burning Angel • Dead Eyes See No Future • Revolution Begins
Albume live: Burning Japan Live 1999 • Live Apocalypse • Tyrants of the Rising Sun - Live in Japan
Compilaţii: Manifesto of Arch Enemy
DVD-uri: Live Apocalypse • Tyrants of the Rising Sun - Live in Japan
Articole înrudite
Death metal melodic • Carcass • Armageddon • Gigantour
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Arch_Enemy
Unelte personale