Aquila heliaca
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Acvila Imperială Stare de conservare: Vulnerabil
|
|||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||
|
|||||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||||
| Aquila clanga |
|||||||||||||||
Acvila Imperială (Aquila heliaca) este o pasăre răpitoare distribuită prin Europa de est şi mare parte din Asia. Există mici populaţii izolate în Alpii austrieci şi italieni, deasemenea în Cipru.
Acvila imperială iberică din Spania, Portugalia şi parte din Maroc, a fost considerată o subspecie de acvilă imperială mult timp , a fost recunoscută ca specie independentă de Aquila adalberti în ultimii ani datorită importantelor diferenţe genetice.
Ambele specii diferă deasemenea în aspect şi comprtament. Pentru acest motiv , această specie mai este numită şi Acvila imperială orientală
[modifică] Descriere
Acvila Imperiala este de aspect şi proporţii similare cu Vulturul Auriu de Europa ,Asia şi America de Nord. Are o lungine de 80 cm de la cioc până la vârful cozii şi 2 metri evergadura aripilor. Masculul cântăreşte puţin peste 2,5 kg , iar femelele, sunt mai mari, pot ajunge la 4,5 kg. Între femelă şi mascul nu există diferenţe semnificative cu excepţia marimii.
Penajul este maro închis pe tot corpul cu excepţia umerilor şi a cozii, pe umeri ( mici pete albe), iar coadă ( neagră cu o fina bandă albă). La tâmple este maro deschis sau aurită. La fel ca şi Vulturul Auriu, Acvila Imperială sunt acvile încălţate, au picioarele acoperite de fulgi pe toată suprafaţa excepţie pe gheare, pielea este solzoasă iar ghearle sunt puternice.
În Asia centrală, prada cea mai numeroasă este un rozător gofer (Geomyidae) ,care este orb, lipsit de păr şi sapă galerii. Deasemenea vânează alte rozătoare, vulpi şi diverse păsări. Acvila Imperială trăieşte în zone de câmp care au puţini arbori, niciodată nu vânează in zone împadurite.
[modifică] Reproducţia
Perechile sunt monogame şi în fiecare an se întorc la cuibul vechi. Acesta este aşezat în vârful unui arbore, foarte vizibil. Foloseşte ca bază ramurile groase ale arborelui, acoperind găurile cu iarbă şi fulgi din propriul corp.Femela pune în mod obişnuit două ouă , excepţional trei sau patru. Perioada de incubaţie dureaza 43 zile, după care apar puii de culoare albă dintre care doar cel mai puternic va ajunge sa părăsească cuibul, ceilalţi murind înainte. Puiul zboară pentru prima dată dupa două luni şi iarna emigrează singur, căutand pereche în vara următoare. ÎN libertate trăieşte cca. 21 ani, iar in captivitate poate să ajungă până la 44.
[modifică] Starea de conservare
Acvila Imperială este o specie vulnerabilă în toată aria de răspândire şi este în pericol de dispariţie în Europa, unde deja a dispărut în multe zone. Mai ramâne o mică populaţie in Alpi ca relicvă a timpurilor cand se extindea pe toată suprafaţa imperiului Austro-Ungar, unde a fost emblemă a casei regale de Hasburg. Motivele declinului sunt persecuţia directă a agricultorilor care vad Acvila Imperială ca pe un pericol pentru turmele lor, şi distrugerea zonelor naturale convertite în pamânturi cultivate. Situaţia s-a îmbinătăţit de când este declarată specie protejată.
