Apolinic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Apolinic este un adjectiv care provine de la numele heladic al zeului-Soare, Apollo (n)- + suf. -ic.

Potrivit Dicționarului estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., de Ion Pachia Tatomirescu, prin apolinic «este desemnată categoria estetică în antonimie cu dionisiacul, categorie prin care se relevă „apetit pentru imaginea frumoasă, pentru forma armonioasă“, „autocontrol olimpic și viziune optimistă“, „reverie azură și luminozitate“, „seninătatea contemplativă“, „simț al măsurii / echilibrului“, „simțul perfecțiunii, absolutului“, „stăpânire a pasiunilor“, „unitate, rigoare, limpiditate de gând / suflet“ etc.

Această categorie estetică legată de zeul Soarelui / Armoniei, Apollo, „detectată“ de Nietzsche, desigur, coexistând, ori în complementaritate dionisiacului, a fost "lansată" prin Nașterea tragediei din spiritul muzicii, în anul 1872.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Friedrich Nietzsche, Opere complete (1. Poezia; 2. Nașterea tragediei, Considerații inactuale I – IV Scrieri postume; 3. Omenesc, prea omenesc I și II), ediție critică științifică în 15 volume de Giorgio Colli și Mazzino Montinari, traducere de Simion Dănilă, Timișoara, Editura Hestia, 1998.
  • Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 22.

Legături externe[modificare | modificare sursă]