Antoine Henri Becquerel
| Antoine Henri Becquerel | |
 Antoine Henri Becquerel |
|
| Născut | 15 decembrie 1852 Paris, Franța |
|---|---|
| Decedat | 25 august 1908 Le Croisic, Bretania, Franța |
| Rezidență | Franța |
| Naționalitate | francez |
| Domeniu | fizician, chimist |
| Instituție | Conservatorul de Arte și Meserii École Polytechnique Muzeul Național de Istorie Naturală |
| Alma Mater | École Polytechnique |
| Doctoranzi | Marie Curie |
| Cunoscut pentru | radioactivitate |
| Societăți | Royal Society |
| Premii | Premiul Nobel pentru Fizică 1903 |
| Soție | Lucie Jamin |
| Copii | Jean Becquerel |
modifică  |
|
Antoine Henri Becquerel (n. 15 decembrie 1852, Paris — d. 25 august 1908, Le Croisic, Loire-Atlantique) a fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii, în anul 1903, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontană.
Cuprins |
Biografie[modificare]
Antoine Henri Becquerel, pe scurt Henri Becquerel, s-a născut la 15 decembrie 1852, la Paris. Tatăl său, Alexandre-Edmond Becquerel, și bunicul său, Antoine Cesar Becquerel, erau fizicieni, profesori la Muséum national d'histoire naturelle de Paris[1]. Antoine Henri Becquerel s-a născut în aceste clădiri în care familia sa lucra și locuia, și în care se născuse și tatăl său.
Henri Becquerel și-a făcut studiile la Liceul Louis-le-Grand din Paris, unde l-a avut, între alți profesori pe matematicianul Jean Gaston Darboux. În 1872, a intrat la École Polytechnique (în română: Școala Politehnică), apoi, în 1874 pregătirea sa se îndreaptă spre Poduri și Șosele.
În anul 1874, s-a căsătorit cu Lucie Jamin, fiica lui Jules Jamin, unul dintre profesorii săi de la Școala Politehnică, cu care are un fiu, Jean[2], în 1878.
În anul 1891 preia funcția de profesor de fizică la Muzeul Național de Istorie Naturală. În anul 1896 experimentează cercetând fosforescența sărurilor de uraniu.
După ce unele preparate radioactive le-a depus în întuneric cu o placă fotografică, obsearvă înegrirea plăcii fotografice determinat de radiațiile probelor de uraniu.
Aceasta dovedește existența radiațiilor care se comportă altfel ca și razele de lumină vizibilă.
Proprietăți asemănătoare, s-au observat și la razele röntgen și razele catodice descoperite cu puțin timp înainte.
Antoine Henri Becquerel a reușit cu ajutorul experienței cu placa fotografică să descopere radioactivitatea.
În anul 1900 demonstrează cu ajutorul experiențelor că razele β pot deviate într-un câmp magnetic.
Bequerel face o serie de experințe importante în domeniul spectroscopiei, fosforescenței și fenomenelor de absobție a luminii.
Premiul Nobel pentru Fizică[modificare]
În anul 1903, Bequerel primește premiul Nobel în domeniul fizicii împreună cu fizicienii francezi Pierre Curie și Marie Curie pentru munca de cercetare depusă în domeniul radioctivității.
El primește premiul ca recunoaștere a meritelor sale deosebite, pe care le-a realizat prin descoperirea radioactivității naturale.
Jumătate din valoarea premiului i-a revenit lui Antoine Henri Becquerel, iar cealaltă jumătate le-a revenit soților Pierre și Marie Curie.
Omagii aduse lui Henri Becquerel[modificare]
În afară de Premiul Nobel pentru Fizică, Antoine Henri Becquerel este cinstit și prin alte modalități.
- După numele fizicianului francez va fi denumită unitatea de măsură pentru radioactivitate: Bequerel, prescurtat: Bq.
- Numele lui este gravat pe o placă comemorativă împreună cu alte 72 de nume ilustre pe Turnul Eiffel.
- Un crater de pe Lună, precum și un crater de pe Marte au primit numele său.
Note[modificare]
- ^ În limba română: Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris
- ^ Jean Becquerel (n. 5 februarie 1878, Paris - d. 4 iulie 1953, Pornichet), fiul lui Antoine Henri Becquerel și al soției acestuia, Lucie Becquerel, a fost un fizician francez, profesor la Muzeul Național de Istorie Naturală și la Școala Politehnică din Paris, membru al Academiei de Științe din Franța.
