Antiohie cel Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Antioh al III-lea (Ἀντίoχoς Μέγας)
Antioh al III-lea
Mare Basileu al Imperiului Seleucid
Antioh al III-lea
Bustul lui Antioch al III-lea cel Mare din Luvru
ani domniei 223 BC – 187 BC
(36 de ani)
Predecesor Seleucus III Ceraunus
Succesor Seleucus IV Philopator
Casatorit Prințesa Laodice din Pontus
Euboea din Chalcis
Copii Antioh
Seleucus IV Philopator
Ardys
o fata nenumita
Laodice IV, Regina Imperiului Seleucid
Cleopatra I Syra, Regina a Egiptului
Antiochis, Regina a Cappadochiei
Antioh al IV-lea Epifanie
Tatăl Seleucus al II-lea Callinicus
Mama Laodice II
Nascut în 241 î.Hr.
Babilon, Mesopotamia
Decedat în 187 î.Hr. (la 54 de ani)
Susa, Elymais

Antiohie cel Mare sau Antiochos al III-lea (242-187 î.Hr.) a fost un rege din dinastia elenă seleucă. Este fiul lui Seleucos al II-lea și fratele mezin și urmașul lui Seleucos al III-lea. Primește porecla „Regele cel Mare” (Megas Basileus) fiind unul dintre cei mai importanți regi din această dinastie în Siria antică. În anii 223-213 consolidează imperiul, înăbușă revolta din Mesopotamia, recucerește o parte din Asia Mică învingănd pe vărul și rivalul său Achaios. Începe un război încununat de succes de supunere a Armeniei, Bactriei și Parthiei, încheie o înțelegere cu India.

Antiohie și evreii[modificare | modificare sursă]

Antioh al III-lea strămutată 2000 familii de evrei din Babilon în regiunile elenistice anatoliene din Lidia și Frigia. El nu este unu dintre regii care au asuprit Iudeea. Dimpotrivă, Josephus î-l descrie ca fiind prietenos față de evrei și conștient de loialitatea lor *(a se vedea Antichități, capitolul 3, secțiunile 3-4), în contrast puternic cu atitudinea fiului său Antioh al IV-lea. De fapt, Antioh al III-lea, a redus impozitele si a permis evreilor, dupa cum descrie Josephus, ca sa traiasca "în conformitate cu legea părinților lor."

Persia și campania din Siria[modificare | modificare sursă]

Între anii 204-196 începe cucerirea Palestinei și învinge în 198 la râul Iordan pe regele Egiptului Ptlolomeu V. Acest război este cunoscut sub numele de al V-lea război sirian.

Războiul împotriva romanilor și moartea[modificare | modificare sursă]

Între anii 196-192 planurile lui de a menține cotrolul asupra Asiei Mici sunt spulberate de conflictul millitar cu Roma antică, în așa numitul „al doilea război macedonean” romanii venind în ajutorul solicitat de orașele Smirna și Lampsakos. În Tracia Antiohie fortifică orașul aproape complet părăsit Lisimaheia, care a căzut în mâna triburilor băștinașe. Generalul roman „Titus Quinctius Flamininus” a căutat și el ca Antiohius evitarea continuării conflictului. Dar la jocurile din Corint din 196 generalul roman declară toate orașele grecești libere, prin care amenința poziția lui Antiohie, care nu putea accepta amestecul roman.

În anul 195 Hanibal este nevoit de a părăsi Cartagina și primește azil la curtea lui Antiohie, contribuind și aceasta la înrăutățirea relațiilor cu Roma. În Grecia are loc o revoltă sprijinită de Antioh a orașelor Demetrias, Chalkis și Sparta contra hegemoniei romane. Regele Antioh insuficient pregătit pentr război cu o armată de numai 10.000 de soldați ajunge în orașul grecesc răsculat Demetrias.

Scipio Africanus Major

Între anii 192–188 î.Hr. are loc războiul romano-sirian, în care Antiohos reușește până în primăvara anului 191 să alcătuiască o alianță a orașelor grecești, căsătorindu-se pentru întărirea alianței. Trupele romane sub conducerea lui „ Manius Acilius Glabrio” sprijinți de regele macedonean Filip întâlnesc la Termopile trupele grecești sub conducerea lui Antioh, acesta din urmă fiind nevoit să se retragă. Noul consul roman „ Lucius Cornelius Scipio”, fratele mai mic a lui „Scipio Africanul”, trimite contra Siriei pe comnantul flotei romane, „Gaius Livius Salinator” care împreună cu flota din Pergamon reușesc să învingă la Korykos pe amiralul sirian Polyxenidas. Antiohie renunță astfel la războiul contra romanilor pe mare, totuși iarna lasă să fie construite corăbii noi cu care Polyxenidas reușește la Panormos să învingă flota romană, iar Hanibal este însărcinat cu organizarea unei flote feniciene. Următorul general roman „Lucius Aemilius Regillus” sprijinit de Rodos reușește să înfrângă decisiv pe Polyxenidas la „Myonessos”.

Cei doi frați Scipio vin cu trupe militare prin Macedonia, ocupă orașul Lysimacheia și nu întâmpină nici o rezistență în direcția Helespontului. La sfârșitul anului 190 la Magnesia se ciocnesc trupele romane cu cele siriene, ambele numărau ca, 50 000 de soldați, bătălia s-a terminat cu o victorie romană. Au urmat tratativele de la Apameia (188 î,Hr.), Antiohos pierde toate teritoriile din nordul și vestul munților Tauros (Taurus), astfel că din Asia Mică nu-i rămâne decât Kikilia (lat. Cilicia), azi corespunde provinciilor turcești Adana și Mersin. Teritoriile luate au fost împărțite între Roma și aliații ei Pergamon și Rodos.

Antiohos nu avea voie să dețină mai mult de zece corăbii și trebuia să plătească 10 000 de talanți de argint ca despăgubiri de război. În anul 187 Antiohos moare în timp ce voia să jefuiască un templu în Elymais (Elam) unde se băteau monezi.

Familia[modificare | modificare sursă]

În 222 î.Hr., Antioh al III-lea, sa căsătorit cu Prințesa Laodice din Pont, fiică a regelui Mitridate al II-lea din Pont și printesa din Imperiului Seleucid. Cuplu erau veri primari, prin bunicul lor, Antioh al II-lea Theos. Antioh și Laodice a avut opt copii (trei fii și cinci fiice):

Laodice a III-ia a murit cu aproximație în anu 191 î.Hr. Mai târziu în același an, Antioh al III-lea s-a recăsătorit cu Eubeea din Chalcis. Cu care însă nu a avut nici un copil.

Portrete culturale[modificare | modificare sursă]

"Caroline era" a jucat in "Believe as You List" a cărui actiune se concentrează asupra rezistentei lui Antioh in fata Imperiului Roman dupa batalia de la Termopile. Piesa era defapt despre Sebastian al Portugaliei care a supravietuit bataliei de la Alcazar si care incerca sa obtina suport pentru a își pastra tronu. Aceasta primă versiune a fost cenzurată pentru că a fost considerata subversiva deoarece îl prezenta pe Sebastian ca fiind destituit, comentand asfel în favoarea unei alianțe Anglo-Spaniole si posibil pro-catolice, care ducea la schimbarea versiuni finale a povești cu finalu povești lui Antioh (ceea ce ducea la inacuratețe istorică exagerand defensiva sa ca fiind asemenea cu cea a lui Antioh), transformand pe spanioli în romani și pe catolici in filozofi stoici.


Antiohie cel Mare
Naștere: 241 i.Hr. Deces: 187 i.Hr.
Titluri regale
Predecesor:
Seleucus III Ceraunus
Regele Imperiului Seleucid
223–187 î.Hr.
Succesor:
Seleucus IV Philopator

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bar-Kochva, B. (1976). The Seleucid Army. Cambridge: Cambridge University Press.
  • Bevan, Edwyn Robert (1902). The House of Seleucus. London: Edward Arnolds.
  • Cook, S. A.; Adcock, F. E.; Charlesworth, M. P., eds. (1928). The Cambridge Ancient History. 7 and 8. New York: Macmillan.
  • Grabbe, Lester L. (1992). Judaism from Cyrus to Hadrian. Fortress Press.
  • Kincaid, C. A. (1930). Successors of Alexander the Great. London: Pasmore and Co.
  • Livy (1976). Bettenson, H. ed. Rome and the Mediterranean. London: Penguin Books.
  • Rawlings, Hunter R. (1976). "Antiochus the Great and Rhodes, 197-191 BC". American Journal of Ancient History 1: 2–28.
  • Sherwin-White, Susan; Kuhrt, Amélie (1993). From Samarkhand to Sardis: A New Approach to the Seleucid Empire. Berkeley: *University of California Press.