Antiohie cel Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Această pagină necesită categorizare. Pagina este insuficient categorizată sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică.

Antiochos III

Antiohie cel Mare sau „Antiochos III” (242-187 î.Hr.) a fost un rege din dinastia elenă Seleucă. Fiul lui Seleukos II. şi fratele mezin şi urmaşul lui Seleukos III. Primeşte porecla „Regele cel Mare” (Megas Basileus) fiind unul dintre cei mai importanţi regi din această dinastie în Siria antică. In anii 223-213 consolidează imperiul, înăbuşă revolta din Mesopotamia, recucereşte o parte din Asia Mică învingănd pe vărul şi rivalul său Achaios. Incepe un război încununat de succes de supunere a Armeniei, Bactriei şi Parthiei, încheie o înţelegere cu India.

Intre anii 204-196 începe cucerirea Palestinei şi învinge în 198 la râul Iordan pe regele Egiptului Ptlolomeu V. acest război cunoscut sub numele de al V-lea război sirian.

Intre anii 196-192 planurile lui de a menţine cotrolul asupra Asiei Mici sunt spulberate prin conflictul millitar cu Roma antică, în aşa numitul „al doilea război macedonean” romanii venind în ajutorul solicitat de oraşele Smirna şi Lampsakos. In Tracia Antiohie fortifică oraşul aproape complet părăsit Lisimaheia, care a căzut în mâna triburilor băştinaşe. Generalul roman „Titus Quinctius Flamininus” a căutat şi el ca Antiohius evitarea continuării conflictului. Dar la jocurile din Corint din 196 generalul roman declară toate oraele greceşti libere, prin care ameninţa poziţia lui Antiohie, care nu putea accepta amestecul roman. In anul 195 Hanibal este nevoit de a părăsi Cartagina şi primeşte azil la curtea lui Antiohie, contribuind şi aceasta la înrăutăţirea relaţiilor cu Roma. In Grecia are loc o revoltă sprijinită de Antioh a oraşelor Demetrias, Chalkis şi Sparta contra hegemoniei romane. Regele Antioh insuficient pregătit pentr război cu o armată de numai 10.000 de soldaţi ajunge în oraşul grecesc răsculat Demetrias.

Scipio Africanus Major

Intre anii 192–188 are loc războiul romano-sirian, în care Antiohos reuşeşte până în primăvara anului 191 să alcătuiască o alianţă a oraşelor greceşti, căsătorindu-se pentru întărirea alianţei. Trupele romane sub conducerea lui „ Manius Acilius Glabrio” sprijinţi de regele macedonean Filip întâlnesc la Termopile trupele greceşti sub conducerea lui Antioh, acesta din urmă fiind nevoit să se retragă. Noul consul roman „ Lucius Cornelius Scipio” fratele mai mic a lui „Scipio Africanul” trimite contra Siriei pe comnantul flotei romane „Gaius Livius Salinator” care împreună cu flota din Pergamon reuşesc să învingă la Korykos pe amiralul sirian Polyxenidas. Antiohie renunţă astfel la războiul contra romanilor pe mare, totuşi iarna lasă să fie construite corăbii noi cu care Polyxenidas reuşeşte la Panormos să învingă flota romană, iar Hanibal este însărcinat cu organizarea unei flote fenicien. Următorul general roman „ Lucius Aemilius Regillus” sprijinit de Rodos reuşeşte să înfrângă decisiv pe Polyxenidas la „Myonessos”. Cei doi fraţi Scipio, vin cu trupe militarea prin Macedonia ocupă oraşul Lysimacheia şi nu îmtâmpină nici o rezistenţă în direcţia Helespontului. La sfârşitul anului 190 la Magnesia se ciocnesc trupele romane cu cele siriene, ambele numărau ca, 50 000 de soldaţi, bătălia s-a terminat cu o victorie romană. Au urmat tratativele de la Apameia (188 î,Hr.), Antiohos pierde toate teritoriile din nordul şi vestul munţilor Tauros (Taurus), astfel că din Asia Mică nu-i rămâne decât Kikilia (lat. Cilicia), azi corespunde provinciilor turceşti Adana şi Mersin. Teritoriile luate au fost împărţite între Roma şi aliaţii ei Pergamon şi Rodos. Antiohos nu avea voie să deţină mai mult de zece corăbii şi trebuie să plătească 10 000 de talanţi de argint ca despăgubiri de război. In anul 187 Antiohos moare în timp ce voia să jefuiască un templu în Elymais (Elam) unde se băteau monezi.