Antigona (Sofocle)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare


Antigona (Greacă: Ἀντιγόνη) este o tragedie scrisă de Sofocle înainte de 442 î.Hr. sau chiar în acest an.

Antigona a fost fiica lui Oedip, regele cetăţii Teba, născută din dragoste incestuoasă a acestuia cu mama sa, Iocasta şi soră cu Ismene, Eteocles şi Polynices.

Antigone, de Frederic Leighton, 1882

Ca şi „Oedip rege”, tragediaAntigona” reprezintă una din cele mai preţioase creaţii literare ale antichităţii. Antigona, cutezătoarea fiica a lui Oedip, asistă la dezastrul provocat de lupta dintre fraţii ei, Etéocle şi Polinike. Amândoi au căzut în luptă, iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune să se organizeze cu pompă înmormântarea lui Etéocle, apărătorul cetăţii. Pentru celalalt fiu al lui Oedip, Polinike - venit cu oaste străină să cucerească cetatea - se interzice chiar simpla înmormântare. Împotriva asprului ordin regesc, înfruntând pericolul pedepsei cu moartea, se ridică Antigona, sora celor doi luptători. În mare taină, ea predă pământului trupul lui Polinike, îndeplinind astfel obilgaţia ce i-o reclamă, potrivit obiceiului, legătura de sânge cu cel mort. Fapta Antigonei a fost însă repede descoperită de Creon care o condamnă la moarte. În discuţia aprinsă dintre Creon şi Antigona se dezvăluie o ciocnire ascuţită de principii morale. Antigona, fecioară firavă şi gingaşă, este înzestrată cu un caracter îndrăzneţ, cu un curaj demn de un luptător. Tăria ei de a-l înfrunta pe rege se trage din conştiinţa că acţionează în numele legilor străbune, nescrise, în care se sintetizează morala tradiţională, adânc înrădăcinată în cetăţile greceşti.

[modifică] Legături externe

Unelte personale