Anselperga

Anselperga (sau Anselberga) a fost cea de a doua stareță a mănăstirii San Salvatore e Santa Giulia din Brescia.

Anselperga era fiica cea mai mare a regelui Desiderius al longobarzilor din Italia, cu soția sa, regina Ansa.

Mănăstirea la care a devenit stareță, San Salvatore e Santa Giulia din Brescia, s-a constituit de către părinții ei, prin unirea mănăstirilor San Michele e San Pietro și San Salvatore e Santa Maria.

Anselperga a primit donații numeroase din partea tatălui, mamei, fratelui ei Adalgis, ca și din cea a rudelor sale pe linie maternă. Pe parcursul perioadei cât a slujit la San Salvatore, mănăstirea a ieșit de sub jurisdicția patriarhului de Aquileia, din inițiativa regelui Desiderius, și a trecut sub cea a arhiepiscopului de Milano. Cu toate acestea, în data de 13 octombrie 772, Anselperga a primit un privilegiu din partea patriarhului Sigwald de Aquileia.

Data la care Anselperga a murit nu este consemnată, știindu-se doar că ea a fost înlocuită cu Radoara nu mai târziu de 781.

Bibliografie

• A. M. Ghisalberti, Dizionario Biografico degli Italiani: III Ammirato – Arcoleo, Roma, 1961.
• Murray, A. C. și Walter A. Goffart (ed.), After Rome's Fall: Narrators and Sources of Early Medieval History, Toronto, University of Toronto Press, 1998.