Ansa a longobarzilor

Ansa sau Ansia a fost soția lui Desiderius, ultimul rege al longobarzilor din Italia.

Ansa era probabil o membră a unei familii nobile longobarde, fiică a unui oarecare Verissimo și soră cu fostul rege Hildeprand al longobarzilor și nepoată a regelui Liutprand.

În anul 753, ea a fondat mănăstirile San Michele și San Pietro din Brescia. Mai târziu le-a unit pe acestea cu San Salvatore di Brescia și Santa Maria. După anul 759, Ansa apare în mod frecvent în diplomele regelui Desiderius și a fost probabil "arhitectul" politici religioase a acestuia.

În 5 iunie 774, a fost alături de soțul ei când acesta s-a predat francilor conduși de Carol cel Mare, care a cucerit Pavia. Cei doi, alături de o fiică nemenționată (posibil, Desiderata), au fost trimiși la Liège sau Corbie, însă i s-a permis revenirea în 775. Paul Diaconul a scris o Epitaphium Ansae reginae lăudând inițiativele sale, pietatea și frunusețea reginei: coniunx pulcherrima, "cea mai frumoasă soție".

A avut cu Desiderius următorii copii:

• Anselperga (sau Anselberga), abatesă de San Salvatore
• Adelperga (sau Adelberga), căsătorită cu ducele Arechis al II-lea de Benevento
• Liutperga (sau Liutberga), căsătorită cu Tassilo al III-lea, duce de Bavaria
• Desiderata, căsătorită cu Carol cel Mare în 770 și divorțată în 771
• Adalgis (sau Adelchis), patrikios la Constantinopol

Bibliografie

• Alberto M. Ghisalberti, Dizionario Biografico degli Italiani: III Ammirato – Arcoleo, Roma, 1961.