Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Anne Marie Louise d'Orléans
Ducesă de Montpensier
Portret al școlii Pierre Mignard, Musée de Versailles
Portret al școlii Pierre Mignard, Musée de Versailles
Domnie 4 iunie 1627 – 5 aprilie 1693
Nume complet
Anne Marie Louise d'Orléans
Casa regală Casa de Orléans
Tată Gaston, Duce de Orléans
Mamă Marie, Ducesă de Montpensier
Naștere 29 mai 1627(1627-05-29)
Palatul Luvru, Paris, Franța
Deces 5 aprilie 1693 (65 de ani)
Palatul Luxembuurg, Paris, Franța
Înmormântare 19 aprilie 1693
Biserica St Denis
A nu se confunda cu Anne Marie de Orléans

Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier (29 mai 1627 – 5 aprilie 1693) cunoscută drept La Grande Mademoiselle, a fost fiica cea mare a lui Gaston d'Orléans și a primei lui soții, Marie de Bourbon. Una dintre cele mai mari moștenitoare din istorie, ea a murit necăsătorită și fără copii, lăsând marea sa avere vărului ei, Filip al Franței.[1] După un șir de propuneri de la diferiți membri ai familiilor regale ale Europei, inclusiv Carol al II-lea al Angliei,[2] Afonso al VI-lea al Portugaliei și Carol Emanuel al II-lea de Savoia, în cele din urmă ea s-a îndrăgostit de Antoine Nompar de Caumont și a scandalizat curtea Franței când i-a cerurt regelui Ludovic al XIV-lea permisiunea de a se căsători cu el, o uniune care era privită drept o mésalliance. Este cunoscută pentru rolul ei în Fronde, pentru aducerea compozitorului Lully la curtea regelui[3] și pentru Mémoires.

Tinerețe[modificare | modificare sursă]

Anne Marie Louise d'Orléans

Anne Marie Louise d'Orléans[4] s-a născut la Palatul Luvru din Paris la 29 mai 1627.[5] Tatăl ei a fost Gaston, Duce de Orléans, cunoscut drept Monsieur, singurul frate în viață al regelui de atunci Ludovic al XIII-lea al Franței. Mama ei, în vârstă de 21 de ani, Marie de Bourbon, Ducesă de Montpensier, singurul membru al ramurii de Montpensier a Casei de Bourbon până la nașterea fiicei ei, a murit la cinci zile după ce a născut-o, lăsând-o pe noua Ducesă de Montpensier moștenitoare a unei averi imense care includea cinci ducate.

Ca fiica cea mare a Monsieur, Anne Marie Louise a fost cunoscută oficial de la naștere drept Mademoiselle și deoarece era nepoată a unui rege al Franței, unchiul ei Ludovic al XIII-lea a creat un titlu nou pentru ea, petite-fille de France (nepoată a Franței). Până la nașterea în 1638 a vărului ei, viitorul Ludovic al XIV-lea, ea a fost cel mai important copil regal de la curtea Franței.

Mademoiselle a fost mutată de la Luvru la Palatul des Tuileries și plasată în grija lui Jeanne de Harley, Madame de Saint Georges, care a învățat-o să scrie și să citească.[3] Anne Marie Louise a fost foarte apropiată de tatăl ei. Gaston s-a căsătorit cu Marguerite de Lorena printr-o ceremonie secretă la Nancy în noapte de 2 spre 3 ianuarie 1632.[6] Pentru că nu obținuse aprobarea fratelui mai mare, cuplul nu putea apărea la curtea Franței iar căsătoria a fost ținută în secret.

La nașterea viitorului Ludovic al XIV-lea în 1638, Mademoiselle a decis că ea se va căsători cu el,[7] și îi spunea "micul meu soț" spre amuzamentul lui Ludovic al XIII-lea. Ulterior, Richelieu care era și nașul ei a mustrat-o pentru remarcile sale. Indiferent de visele ei, tatăl ei nu a făcut nici un secret din faptul că el a vrut s-o căsătorească cu Louis, Conte de Soissons, un prinț de sânge (descendent pe linie masculină a lui Charles, Duce de Vendôme, primul Bourbon prinț de sânge) și unul dintre conspiratorii săi. Această căsătorie nu s-a materializat niciodată.

Unchiul ei a murit în mai 1643 lăsându-l pe Ludovic al XIV-lea ca rege al Franței. Înainte să moară, Ludovic al XIII-lea a autorizat căsătoria fratelui său cu Marguerite de Lorena.

În 1646, Mademoiselle l-a întâlnit pe Carol, Prinț de Wales. Mătușa ei, regina Henrietta Maria a Angliei, a încurajat ideea căsătoriei cu Carol însă nici această căsătorie nu s-a materializat. După decesul împărătesei Maria Anna a Spaniei, Mademoiselle a fost interesată de o căsătorie cu împăratul văduv, Ferdinand al III-lea.[8] Totuși, sub influența lui Mazarin, regina Ana a ignorat dorința Mademoisellei. "Cea mai bogată prințesă necăsătorită a Europei" nu se putea căsători cu Ludovic al XIV-lea sau cu fratelui lui mai mic, Ducele de Anjou. Regina Ana i-a sugerat fratele ei, cardinalul Ferdinand al Austriei, însă Mademoiselle a refuzat.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Barker, p 178
  2. ^ Fraser, p. 58
  3. ^ a b Cowart, p 19
  4. ^ François Velde (4 iulie 2005). „The French Royal Family: Titles and Customs”. heraldica.org. http://www.heraldica.org/topics/france/frroyal.htm. Accesat la 9 iulie 2010. 
  5. ^ Sackville-West, p 19
  6. ^ Velde, Francois. Heraldica.org. Morganatic and Secret Marriages in the French Royal Family. Royal Consent: the case of Gaston d'Orléans. Retrieved 27 February 2010
  7. ^ Fraser, p 5
  8. ^ Sackville-West, p 76
  9. ^ Sackville-West, p 78