Anna Magdalena Wilcke
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol sau secţiune trebuie îmbunătăţită. Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în aprilie 2007 |
 |
Conţinutul sau subiectul acestui articol este privit de unii editori ca fiind neenciclopedic. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii. |
Pierzând-o pe prima sa soţie, Maria Barbara (iunie 1720), Johann Sebastian Bach se recăsătoreşte, în decembrie 1721, cu cântăreaţa Anna Magdalena Wilcken (1701-1760), care avea să-i dăruiască 13 copii, dintre care doi vor deveni mari muzicieni, Johann Cristoph Friedrich (1732-1795) şi Johann Christian (1735-1782).
Originalul caietului Annei Magdalena Bach se află în Biblioteca de Stat din Berlin şi nu este altceva decât un album în care aceasta nota – aşa cum se obişnuia în acel timp – melodiile preferate şi compoziţiile ocazionale scrise de amatorii de muzică. Acest album muzical poartă pe prima pagină indicaţiile „A M B – 1725”, are o formă mai mult lată decât înaltă şi conţine peste 100 de pagini de compoziţii pentru clavecin, transcrise de mâini diferite, dar majoritatea de cea a Annei Magdalena. În familia Bach mai există două astfel de caiete : unul început la Köthen, în anul 1720, pentru fiul cel mare al lui Bach – Wilhelm Friedeman ; cel de-al doilea, datând din anul 1722, purtând o scriitură necunoscută şi conţinând primele cinci Suite franceze de Bach, precum şi unele scurte fragmente muzicale.
Philipp Emanuel, alt fiu al lui Bach, a întregit mai târziu iniţialelle de pe copertă, scriind „Anna Magdal. Bach”. Este foarte probabil ca Bach să fi dăruit acest caiet tinerei sale soţii născute în 1701, cu ocazia zilei ei de naştere. Este greu de precizat care anume din piesele conţinute în acest caiet, reproduse în culegerea de faţă, se datorează exclusiv lui Johann Sebastian Bach. Dacă primele două lucrări din caietul Annei Magdalena sunt două dintre Partitele de Bach şi nu există nici un dubiu asupra paternităţii lor (acestea nu au fost reproduse), marea majoritate sunt compuse sau copiate de Anna Magdalena şi este foarte probabil ca ele să fi fost totuşi revizuite şi corectate de marele Johann Sebastian. Autorii acestor lucrări miniaturale, dintre care unele fiind deosebit de reuşite, sunt, în general, necunoscuţi. În afară de caligrafia muzicală a Annei Magdalena, extrem de îngrijită şi uşor de recunoscut, la unele dintre ele se recunoaşte scrisul de copil al lui Philip Emanuel Bach ; la altele, îl putem recunoaşte pe cel al lui Wilhelm Friedemann Bach, alături de alte scrisuri încă neidentificate.
Textul original nu poartă nici o menţiune de tempo, dinamică, semne de interpretare sau digitaţie. Titlurile pieselor constituie însă o indicaţie suficientă pentru tempo, ştiind că menuetul cere o mişcare allegretto ; marşul – un tempo de marş ; poloneza – tempo de cortegiu festiv în mişcare de dans ; aria şi coralul – mişcări lente.
În privinţa semnelor de frazare, am respectat riguros indicaţiile extrem de sumare ale textului original, adăugând peste tot arcurile de frazare cerute de stilul epocii. Dacă am dat indicaţii poate prea amănunţite de frazare, aceasta am făcut-o ţinând seama că lucrarea de faţă se adresează în general celor care nu au o pregătire instrumentală temeinică. Indicaţiile de dinamică le-am limitat în cadrul unei alternanţe de piano şi forte, nu numai din cauza caracterului pieselor, dar şi pentru a satisface anumite cerinţe de stil. Culegerea de piese din caietul Annei Magdalena Bach, pe care o prezentăm, urmărind mai ales un scop didactic, cuprinde lucrările cele mai accesibile din punct de vedere instrumental, menite să servească învăţământul începătorilor. Materialul se găseşte în ordinea în care se află în manuscrisul original, urmând ca profesorul sau îndrumătorul să stabilească succesiunea lor în procesul de învăţare.
In 2006, lucrarea a fost editată de Casa de Editura GRAFOART, Bucureşti.
