Andrei Severnîi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Andrei Severny)
Andrei Severny
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Tula, Imperiul Rus[2] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
Simferopol, RSS Ucraineană, URSS Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Kunțevo[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațieastrofizician[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Mecanică și Matematică a Universității de Stat din Moscova[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea de Stat din Moscova  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Stalin
Premiul de stat al URSS
Ordinul Lenin ()
Erou al Muncii Socialiste
Ordinul Revoluția din Octombrie[*] ()
Ordinul Steagul Roșu al Muncii ()
Ordinul Insigna de Onoare
Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]
Ordinul Lenin ()
Ordinul Steagul Roșu al Muncii ()
Ordinul Revoluția din Octombrie[*]
Ordinul Chiril și Metodiu[*]  Modificați la Wikidata

Andrei Severnîi, uneori:Andrei B. Severny (rusă Северный, Андрей Борисович) (n. 1913 – d. 1987) a fost un astronom sovietic, cunoscut în special pentru munca sa privind erupțiile solare și observațiile astronomice asupra sateliților artificiali.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1935 a absolvit Facultatea de Mecanică și Matematică, Universitatea de Stat din Moscova. În perioada 1935-1939 a urmat aspirantura și din 1939 până în 1943 doctorantura în cadrul Academiei de Științe a URSS.

După al Doilea Război Mondial, a fost repartizat la Observatorul din Crimeea, care avea inițial sediul la Sîmeiiz, în Crimeea, pe litoralul Mării Negre, și a fost apoi implicat în procesul de construire a unui nou observator la Naucine, în Munții Crimeii.

El a fost director la Observatorul de Astrofizică din Crimeea în perioada 1952 - 1987 și vicepreședinte al Uniunii Astronomice Internaționale între 1964 - 1970.

Munca științifică[modificare | modificare sursă]

O mare parte din munca lui s-a concentrat pe erupțiile solare, izbucnirile bruște de energie în zonele mici de pe suprafața soarelui, pe care el a încercat să le lege de existența unor câmpuri magnetice solare.

În 1951 publică lucrarea „Точная теория волн установившегося вида на поверхности тяжёлой жидкости” („O teorie exacta a formei undelor de echilibru pe suprafața unui lichid greu”). În 1976 descoperă oscilația Soarelui cu o perioadă de 2 ore și 40 de minute.

Premii[modificare | modificare sursă]

El a primit Premiul Stalin în 1952 pentru studiul său privind erupțiile solare și titlul de Erou al Muncii Socialiste în 1973, cea mai mare distincție civilă sovietică.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ Северный Андрей Борисович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Obituary -- „Andrei B. Severny, 73, Top Soviet Astronomer.” New York Times, 21 aprilie 1987. [1]
  • Keith Davies - Evidence for a Young Sun
  • Severny, A.B., Kotov, V.A., and Tsap, T.T., 1976. „Observations of solar pulsations”, Nature, vol. 259, p. 89.