Andrei Severny

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Andrei B. Severny (rusă Северный, Андрей Борисович) (n. 1913 - d. 1987) a fost un astronom sovietic, cunoscut în special pentru munca sa privind erupțiile solare și observațiile astronomice asupra sateliților artificiali.

Biografie[modificare | modificare sursă]

El a fost director la Observatorul de Astrofizică din Crimeea în perioada 1952 - 1987 și vicepreședinte al Uniunii Astronomice Internaționale între 1964 - 1970.

După al Doilea Război Mondial, a fost repartizat la Observatorul din Crimeea, care avea inițial sediul la Simeiz, în Crimeea, pe litoralul Mării Negre, și a fost apoi implicat în procesul de construire a unui nou observator la Nauchny în Munții Crimeei.

Munca științifică[modificare | modificare sursă]

O mare parte din munca lui s-a concentrat pe eruptiile solare, izbucnirile bruște de energie în zonele mici de pe suprafața soarelui, pe care el a încercat să le lege de existența unor câmpuri magnetice solare.

În 1951 publică lucrarea „Точная теория волн установившегося вида на поверхности тяжёлой жидкости” („O teorie exacta a formei undelor de echilibru pe suprafața unui lichid greu”). În 1976 descoperă oscilația Soarelui cu o perioadă de 2 ore si 40 de minute.

Premii[modificare | modificare sursă]

El a primit Premiul Stalin în 1952 pentru studiul său privind erupțiile solare și titlul de Erou al Muncii Socialiste în 1973, cea mai mare distincție civilă sovietică.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Obituary -- "Andrei B. Severny, 73, Top Soviet Astronomer." New York Times, April 21, 1987. [1]
  • Keith Davies - Evidence for a Young Sun
  • Severny, A.B., Kotov, V.A., and Tsap, T.T., 1976. "Observations of solar pulsations," Nature, vol. 259, p. 89.