Andrei Pleșu

Andrei Pleșu
Naștere	23 august 1948 (1948-08-23) București
Profesie	scriitor, estetician, istoric al artei
Naționalitate	român
Căsătorit(ă) cu	Catrinel-Maria Petrulian
Copii	2
Activitatea literară
Specie literară	eseu
Influențe Constantin Noica, Alexandru Rosetti

Andrei Gabriel Pleșu (n. 23 august 1948, București) este un scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei. A fost ministrul Culturii (28 dec. 1989 - 16 oct. 1991) și ministrul Afacerilor Externe (29 dec. 1997 - 22 dec. 1999). A realizat în 2011 emisiunea 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu.

Biografie

S-a născut la București, ca fiu al chirurgului Radu Pleșu și al soției acestuia, Zoe Rădulescu. În 1955 a început școala primară la Sinaia însă după numai un an a urmat școala la Pârscov, județul Buzău (1956-1957) și a încheiat-o la București (1959).

A absolvit liceul "Spiru Haret" din București în 1966, apoi a urmat cursurile Facultății de Arte Plastice, secția istoria și teoria artei. În 1980 a obținut titlul de doctor în istoria artei cu teza "Sentimentul naturii în cultura europeană". Între 1975-1977 a fost bursier Humboldt la Universitatea din Bonn și în perioada 1983-1984 bursier la Universitatea din Heidelberg.

În timp ce era student, a devenit membru al Partidului Comunist Român, partid unic la vremea aceea, la care se aștepta ca orice tânăr de vârsta sa să adere. A fost exclus din PCR în mai 1982 ca urmare a implicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”, „afacere” barocă instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite mai mulți membri ai intelectualității vremii, incomozi pentru puterea comunistă; pe lângă Pleșu, între cei vizați de acțiunea regimului comunist, se numărau și sculptorul Ovidiu Maitec și scriitorul Marin Sorescu. A fost „exilat” la Tescani și i s-a luat dreptul de semnătură.

În replică, Andrei Pleșu i-a trimis două scrisori lui Nicolae Ceaușescu, în care îi cerea acestuia reangajarea la Institutul de Istorie a Artei, și a nu fi pus la zid pentru participarea la o conferință pe tema “meditației trancendentale".

Cercetător la Institutul de Istoria Artei, participă alături de Gabriel Liiceanu la seminariile private ținute de Constantin Noica la Păltiniș. Încadrabile în prealabil preocupărilor conexe istoriei și teoriei artei, volumele, studiile și cronicile sale din presa timpului își lărgesc treptat tematica înspre domeniul moralei și al antropologiei culturale, recomandându-l imediat, prin percutanța ideilor și luxurianța stilului, drept unul dintre cei mai captivanți eseiști ai vremii.

După prăbușirea regimului comunist, înființează institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema (azi, Dilema veche) și acceptă în diverse perioade o serie de funcții publice.

Ca scriitor, înregistrează un important succes de stimă și de public cu volumele Minima moralia (1988), Jurnalul de la Tescani (1993) și Despre îngeri (2003). Contrastul formal între o problematică gravă (cu deosebire morală, teologică și existențială) și abordarea ei relaxată, adesea ludică și de o frapantă veracitate, constituie elementul determinant al stilului său de autor. Ilustrativ în acest sens e propriul său portret:

„Citesc cu plăcere, îmi plac ideile și îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac și cîrnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brînzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța. Sunt, hélas, lacom, echivoc, ușor de atras spre lejerități de tot soiul... Asta e, vreau-nu-vreau, "rețeta" mea existențială, tensiunea primejdioasă a destinului meu. (...) Cine - atribuindu-mi perfecțiuni geometrice - e dezamăgit să-mi vadă ridurile, și-a creat un interlocutor fals și nu am de gînd să încurajez o asemenea anomalie ”

.

Viața personală

În 1972 s-a căsătorit cu Catrinel Maria Petrulian, fiica profesorului și membru al Academiei, Nicolae Petrulian (1902-1983); are doi fii Matei și Mihai.

Angajarea publică

• 28 dec. 1989 - 16 oct. 1991 - ministrul Culturii
• 29 dec. 1997 - 22 dec. 1999 - ministrul Afacerilor Externe
• 2000 - 7 oct. 2004 - membru în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
• 20 dec. 2004 - 3 mai 2005 - consilier prezidential pentru relații internaționale

Opera

Scrieri publicate în țară

• Călătorie în lumea formelor, Meridiane, 1974
• Pitoresc și melancolie, Editura Univers, 1980; reeditări ulterioare (Humanitas) 2003, 2009
• Francesco Guardi, Meridiane, 1981
• Ochiul și lucrurile, Meridiane, 1986
• Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului), Cartea românească, 1988, reeditări ulterioare (Humanitas) 2002, 2005, 2013
• Dialoguri de seară, Harisma, 1991
• Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993, 1996, 2003, 2005, 2011
• Limba păsărilor, Humanitas, 1994, 1997, 2009
• Chipuri și măști ale tranziției, Humanitas, 1996
• Tescani napló, Koinónia, 2000 (Jurnalul de la Tescani, trad. de Andor Horváth)
• Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni după 22 decembrie 1989 (coautori Petre Roman și Elena Ștefoi), Polirom, 2002
• Despre îngeri, Humanitas, 2003, 2005, 2012
• Obscenitatea publică, Editura Humanitas, 2004
• Comèdii la porțile Orientului, Editura Humanitas, 2005, 2006, 2008, 2011, 2012
• Despre bucurie în Est și în Vest și alte eseuri, Humanitas, 2006, 2007
• Angyalok, Koinónia, 2006 (Despre îngeri, trad. de Melinda Székely)
• Sensuri metafizice ale crucii (în colaborare), Editura Humanitas, 2007
• Note, stări, zile (1968 - 2009), Editura Humanitas, 2010, 2012
• Despre frumusețea uitată a vieții (reunește eseuri din "Dilema veche" și "Adevărul"), Editura Humanitas, 2011
• Față către față. Întâlniri și portrete, Editura Humanitas, 2011
• Parabolele lui Iisus, Editura Humanitas, 2012

Lucrări publicate în străinătate

• Corot, Murray's Sales and Service, 1973
• Reflexion und Leidenschaft, Wien: Deuticke, 1992
• Madarak nyelve, Pécs: Jelenkor, 2000 (Minima moralia și Limba păsărilor trad. de Horváth Andor)
• Eliten - Ost und West, Berlin, de Gruyter, 2000
• Wer in der Sonne steht, wirft Schatten, Ostfildern vor Stuttgart, ed. Tertium, 2000
• Die Toleranz und das Intolerable, Basel, Schwabe, 2004
• Actualité des anges, ed. Buchet-Chastel, 2005

Audio books

• Despre îngeri, Humanitas, 2003, 2005
• Comedii la porțile Orientului, Humanitas, 2005, 2011
• Un alt fel de Caragiale, Humanitas, 2006, 2007, 2009; autor: I L Caragiale, lectură: Andrei Pleșu
• El major și ea minoră, Humanitas, 2008; autor: George Topirceanu, lectură: Andrei Pleșu
• Minima moralia, Humanitas, 2009
• O noapte ploua-n cinstea mea... O noapte ploua-n cinstea ei..., Humanitas, 2010; autor: Ion Minulescu, lectură: Andrei Pleșu
• Plugarul și moartea, Humanitas, 2011; autor: Johannes von Tepl, lectură: Andrei Pleșu
• 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu, Humanitas, 2011
• Despre frumusețea uitată a vieții, Humanitas, 2012

Lucrări colective

• Sensuri metafizice ale crucii, Anca Manolescu, Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas, 2007
• Despre Noica | Noica inedit, Andrei Pleșu, Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Dragomir, Andrei Cornea, Ed. Humanitas, 2009

Legături externe

• Blogul lui Andrei Pleșu, platforma Adevarul.ro
• Andrei Pleșu la editura Humanitas
• Andrei Pleșu îmlinește astăzi 64 de ani. Citește câteva citate memorabile, 23 august 2012, I. R., Adevărul

Texte ale autorului disponibile on-line

• Minima Moralia
• Jurnalul de la Tescani
• Toleranța și intolerabilul. Criza unui concept la Editura Liternet (2006)
• Despre frumusețea pierdută a vieții
• Andrei Pleșu în Dilema Veche
• Andrei Pleșu în Cariere

Interviuri

• Andrei Pleșu: „N-am să mai apuc un alt chip al acestei țări”, 7 august 2009, George Rădulescu, Adevărul
• Am rezistat într-un an prost, făcând o diplomație de om sărac, 22 Decembrie 1998, Evenimentul zilei
• Nota lui Băsescu către Securitate, văzută de Andrei Pleșu, 29 Septembrie 2010, Mirela Corlățan, Evenimentul zilei - continuare 7 Octombrie 2010
• Andrei Pleșu despre Traian Băsescu: Nu are niciun fel de respect și de simpatie pentru oamenii de carte, 28 iulie 2011, D.G., HotNews.ro
• Andrei Pleșu, fost ministru de Externe: „Am dovada existenței lui Dumnezeu“, 4 noiembrie 2011, Andrei Crăciun, Laurențiu Ungureanu, Adevărul