Andrei Eșanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Andrei Eșanu

Deținător actual
Funcție asumată 
14 ianuarie 2010

Născut(ă) 16 iulie 1948 (1948-07-16) (66 de ani)
Sculeni, raionul Ungheni
Soție Valentina Eșanu
Alma mater Universitatea de Stat din Moldova
Profesie Istoric
Confesiune Ortodox

Andrei Eșanu (n. 16 iulie 1948) este un istoric (doctor în istorie), scriitor, profesor cercetător, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (2007), membru de onoare al Academiei Române din 2011.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Andrei Eșanu s-a născut pe 16 iulie 1948, în satul Sculeni, raionul Ungheni, RSS Moldovenească, URSS. A făcut studii la facultatea de istorie a Universității de Stat din Chișinău și la Institutul de Istorie al AȘM. Fost membru PCUS.

Pasionat de istoria culturii și civilizației medievale și moderne din Sud-Estul și Estul Europei, savantul a efectuat cercetări în domenii precum istoria politică și relațiile internaționale, istoria militară a Țării Moldovei (sec. XIV–XIX); a analizat probleme de istorie și civilizație urbană medievală și modernă; probleme de istorie și cultură ecleziastică și spiritualitate; a scris studii despre mari personalități și centre de cultură ale Moldovei.

Andrei Eșanu a prefațat și a îngrijit editarea monumentelor de patrimoniu cultural și de istorie: Valori și traditii culturale în Moldova. Culegere de studii, Chișinău, 1993, Axinte Uricariul. Letopisețul Țării Moldovei (1711–1715) (1999); Ioan Canta. Letopisețul Țării Moldovei (1741–1769) (1999), Tradiții și valori culturale la Est de Carpați (sec. XVI-XX), Chișinău, 2007.

Din 1996 (în urma pierderii vederii, aproape toate lucrările științifice editate de Andrei Eșanu au fost elaborate în colaborare cu soția sa Valentina Eșanu. Academicianul a prezentat rapoarte și comunicări la peste 100 de forumuri științifice internaționale și naționale din RM și de peste hotare. Participă activ la viața științifică și culturală, fiind președinte al seminarului teoretic de la Institutul de Istorie, Stat și Drept (din 2003), membru al Comisiei de Experți pentru conferirea gradelor științifice și didactice a Comisiei Superioare de Atestare a RM. Este membru al colegiilor de redacție al revistei Destin Românesc (București–Chișinău), Revista de Istorie a Moldovei (Chișinău), Codrul Cosminului (Suceava) și al Revistei Istorice (București). A fost ales membru asociat al Institutului de Genealogie și Heraldică (Academia Română, Iași, 2000).

Publicații[modificare | modificare sursă]

Andrei Eșanu a publicat peste 350 de lucrări, inclusiv 23 cărti printre care:

  • Dimitrie Cantemir. „Descrierea Moldovei”. Manuscrise și ediții (1987);
  • Istoria învățământului și a gândirii pedagogice în Moldova (vol. I, 1991);
  • Din vremuri copleșite de greutăți. Schițe din istoria culturii medievale din Moldova (1991);
  • Cultură și civilizație medievală românească (Din Evul Mediu timpuriu până în secolul al XVII-lea) (1996);
  • Vlaicu Pârcălab – unchiul lui Ștefan cel Mare (2001);
  • Moldova medievală. Structuri administrative, militare și ecleziastice, Chișinău, 2001, Mănăstirea Căpriana (sec. XV–XX). Studiu istoric, documente, cărți, inscripții și alte materiale (2003, în colab., coord.);
  • Epoca lui Ștefan cel Mare. Oameni, destine și fapte , București, 2004;
  • "Descrierea Moldovei" de Dimitrie Cantemir în cultura europeană, Chișinău, 2004, Demitrii Cantemerii, Principis Moldaviae. Descriptio antigui et hodierni status Moldaviae / Dimitrie Cantemir, principele Moldovei, Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei. Studiu introductiv, notă asupra ediției și note de Valentina Eșanu și Andrei Eșanu. Traducere din limba latină și indici de Dan Slușanschi. Vol. I-II, București, Institutul Cultural Român, 2006-2007. Bogdan al II-lea și Maria-Oltea - părinții lui Ștefan cel Mare, Chișinău, 2007, Dinastia Cantemireștilor, sec. XVII-XVIII, Chișinău, 2008,(în colaborare), Neamul Cantemireștilor. Bibliografie, Chișinău, 2010 (în colaborare), Mănăstirea Voroneț. Istorie. Cultură. Spiritualitate, Chișinău, 2010, Moștenirea culturală a Cantemirestilor, Chișinău, 201o. Din 2001 volumele publicate le semnează cu Valentina Eșanu.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Calendar Național// Ed. Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, Chișinău, 2008

Legături externe[modificare | modificare sursă]