Andrei Dobrescu
Andrei Dobrescu (n. 1908 la Dragodana, Dâmbovița) a fost un matematician român, specialist în geometrie.
Biografie[modificare | modificare sursă]
După studiile elementare în comuna natală, urmează liceul la Mănăstirea Dealu și își ia bacalaureatul în 1927. Este licențiat în matematică la Universitatea din București în 1930.
În perioada 1931 - 1953 funcționează ca profesor pe la diferite școli secundare din diverse orașe. În 1946 este numit asistent la Catedra de Geometrie a profesorului Gheorghe Vrânceanu, în 1952 lector. În 1960 obține titlul de conferențiar la aceeași catedră.
În paralel cu activitatea didactică, în perioada 1952 - 1955 funcționează ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, la secția de geometrie.
Începând cu 1965, este profesor la Institutul de Construcții.
Activitate științifică[modificare | modificare sursă]
Pronin de la lucrările clasice ale lui W. Willing și Élie Cartan privind clasificarea grupurilor lui Sophus Lie, a cercetat în ce măsură metoda tensorială a lui Gheorghe Vrânceanu, utilizată anterior numai în anumite probleme din teoria grupurilor Lie, poate fi folosită și la studiul general a acestor grupuri.Studiul poate fi extins si in cazul grupurilor Heisenberg.
A efectuat clasificarea grupurilor lui Lie cu patru parametri cu ajutorul vectorului de structură și al tensorului simetric de structură. S-a ocupat de structurile grupului și a demonstrat că se poate stabili o echivalență între clasificările Bianchi, Vrânceanu și Lie.
În 1955 s-a ocupat de suprafețele neolonome, iar în 1962 de studiul curburii totale a unei suprafețe riglate și de teoreme lui Killing relativ la grupurile de neintegrabilitate, ca în 1966 să studieze unele ecuații ale fizicii matematice.