André Pirro

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

André Gabriel Edmé Pirro (n. 12 februarie 1869, Saint-Dizier, Franța – d. 11 noiembrie 1943, Paris) a fost un muzicolog și un organist francez.

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

El începe să învețe orga cu tatăl Jean Pirro. Apoi, pleacă la Paris unde cântă ca organist și dirijor la Collège Stanislas. El urmează ca auditor liber clasa de orgă a lui César Franck apoi a lui Charles-Marie Widor și se asociază la înființarea Schola Cantorum unde dă cursuri de istoria muzicii. Este organist la biserica Saint Jean-Baptiste de Belleville (1900-1904). Iși susține la Sorbona teza sa despre: Estetica lui Bach publicată la Paris en 1907, care este urmată în același an de o teză complementară: Descartes de la musique (compte-rendu in Le Ménestrel, 1907). Este lector la Sorbona (1912), apoi conferențiar (1927) și profesor titular (1930). Îi succede lui Romain Rolland la catedra de istorie a muzicii până la pensionare (1937). Printre cei mai buni elevi ai săi figurează: Vladimir Fedorov, Dragan Plamenac, Armand Machabey, Marc Pincherle, Jacques Chailley, iar din România Stela Sava. Printre lucrările sale totdeauna foarte documentate, el a reluat multe subiecte referiroare la muzica secolelor XV și XVI, la Jean-Sébastien Bach și la musica de orgue. Lucrarea sa "Les Clavecinistes" a deveni carte de căpătâi din momentul redescoperirii clavecinului și a compozitorilor pentru acest instrument.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • L'Esthétique de Jean-Sébastien Bach (Paris, 1907),
  • L'orgue de Jean-Sébastien Bach (Paris, 1895),
  • Jean-Sébastien Bach (Paris, 1906),
  • Dietrich Buxtehude (Paris, 1911),
  • Schütz (Paris, 1913),
  • Jean-Sébastien Bach, auteur comique (Madrid, 1915),
  • Les Clavecinistes : étude critique (Paris, 1924),
  • La Musique à Paris sous le règne de Charles VI, 1380-1422 (Strasbourg, 1930),
  • La Musique française du Moyen-Age à la Révolution (Paris, 1940),
  • Histoire de la Musique de la fin du XIe siècle à la fin du XVIe (Paris, 1940),

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Romain Rolland și alții, « Hommage à André Pirro » în Information musicale, număr special, 3 decembrie 1943,
  • Y. Rossens, « André Pirro » în Revue de Musicologie n° XXVI, 1944,
  • N. Bedgman, « André Pirro » în Revue de l'enseignement supérieur n° 2, 1956.

Legături externe[modificare | modificare sursă]