Anca Agemolu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anca Agemolu
Date personale
Născută1944 (80 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață, profesoară de muzică
Limbi vorbitelimba română
limba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică ușoară
Instrument(e)voce[*]  Modificați la Wikidata
Case de discuriElectrecord
Interpretare cuA. Andreescu, M. Dumbravă

Anca Agemolu (n. 1944, București), este o cântăreață de muzică ușoară din România, de origine armeană.[1]

Studii[modificare | modificare sursă]

Anca Agemolu a absolvit Facultatea de Muzică din cadrul Institutului Pedagogic bucureștean, ulterior devenind profesoară la o școală medie (gimnazială) din oraș.[2]

Activitate[modificare | modificare sursă]

A activat în a doua jumătate a anilor 1960, interpretând piese ale compozitorilor Henry Mălineanu, Temistocle Popa, Radu Șerban, Ramon Tavernier, Nicolae Kirculescu, George Grigoriu ș.a. S-a făcut remarcată printr-un repertoriu de inspirație jazzistică, adoptând apoi și sonoritatea rock 'n' roll. Poseda o voce caldă de mezzo-soprană, cântând cu un timbru clar, curățat de artificii; în interpretarea de jazz, avea swing (expresivitate ritmică).

Participă în 1966 la a patra ediție a Festivalului de la Mamaia, unde prezintă piesele: „Te cheamă Dragostea” (Nicolae Kirculescu), „Gîndul meu” (Eugen Teger) și „Yenka” (Radu Zaharescu).[2] În 1968, a participat la prima ediție a festivalului internațional Cerbul de Aur de la Brașov, unde, conform comentariului compozitorului Edmond Deda, a interpretat un repertoriu care nu a avantajat-o.[3]

Înregistrează la Radiodifuziunea Română și la casa de discuri Electrecord. Este invitată în numeroase emisiuni de televiziune.[3] Susține turnee în țară și în străinătate.

În 1978 a emigrat în Germania, unde s-a căsătorit cu muzicianul Gerhard Römer, cu care fusese logodită în România, înainte ca acesta să fi emigrat cu părinții săi în 1968, cu care are un fiu, Roland (* 1980), muzician și el, și cu care trăiește la Geretsried, un orășel la sud de München, plin de emigranți de origine germană din România, unde au un magazin de muzică.

Urmele carierei ei în România au fost șterse, în conformitate cu practicile regimului politic al vremii.

Repertoriu[modificare | modificare sursă]

La coada listei se află, ordonate alfabetic, piesele nedatate. Numele trecute în paranteze în dreptul pieselor sunt cel al compozitorului, respectiv cel al textierului. Titlurile sunt reproduse folosind grafia din epocă.

  • Inima
  • Într-o caleașcă
  • Mai minunat decît sufletul rău (Aurel Giroveanu)
  • Nu mă-ntreba (Radu Șerban)
  • Nu te pot uita (Nicolae Kirculescu)
  • Poate să ningă, poate să plouă – duet cu Mihai Dumbravă (Aurel Giroveanu)
  • S-a sfârșit cu tristețea (Camelia Dăscălescu/Mihai Dumbravă)
  • Spune-mi de ce mi-ai scris (Andrei Proșteanu)
  • Te văd, te văd
  • Te voi iubi pînă la sfîrșitul lumii (Nicolae Kirculescu)
  • Tu și eu (Camelia Dăscălescu/Mihai Dumbravă)
  • Un colț de cer (Ramon Tavernier)
  • Val de mare, val de frumusețe
  • Vrăbiuțe indiscrete (Noru Demetriad)

Discografie[modificare | modificare sursă]

Notația C reprezintă o compilație alături de alți muzicieni – nu sunt amintite decât pistele cu interpretări ale Ancăi Agemolu.

  • Concertul de prime audiții cu premii al Radioteleviziunii, mai 1967 (1967, Electrecord EDC 884) C
    2. De ce mi-ai scris
  • Melodii de Temistocle Popa (1967, Electrecord EDC 916) C
    1. E prea frumos
  • Melodii de H. Mălineanu (1971?, Electrecord EDD 1274) C
    7. Ia-mă cu tine

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Armeanca” Arhivat în , la Wayback Machine., articol publicat în cotidianul Jurnalul Național (2 septembrie 2007)
  2. ^ a b Deda, pag. 153
  3. ^ a b Deda, pag. 154

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Deda, Edmond (1968). Parada muzicii ușoare, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă România, București