Sfântul Ambrozie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Sf. Ambrozie | |
|---|---|
 |
|
| Date importante | |
| Născut/ă | 339, Treviri, astăzi în Germania |
| Decedat/ă | 4 aprilie 397, Milano, Italia |
| Venerat/ă în | Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica Luterană |
| Resturi pământeşti | Bazilica Sant'Ambrogio, Milano |
| Sărbătoare | 7 decembrie |
| Însemne | Episcop, carte |
| Patronaje | Milano |
| Alte informaţii | Doctor al Bisericii |
Sfântul Ambrozie, (în latină Sanctus Ambrosius, it. Sant'Ambrogio, engl. Saint Ambrose) (* ca. 339, Trier - † 4 aprilie 397, Milano), episcop, teolog, unul din cei patru părinţi ai Bisericii Apusene, doctor al Bisericii.
Cuprins |
[modifică] Activitate
A făcut studii literare şi juridice, şi a început să cerceteze învăţătura creştină. După terminarea studiilor a practicat câţiva ani avocatura, şi la vârsta de 34 de ani a ajuns Guvernator al provinciilor Emilia şi Liguria, din nordul Italiei, cu sediul la Milano.
În anul 374 Episcopul de Milano a murit, creştinii s-au adunat să aleagă un nou episcop, dar din cauza disputelor între creştini şi arieni nu se putea ajunge la un numitor comun. Intervenţia guvernatorului Ambrozie în această problemă a făcut ca mulţimea să-l aleagă episcop şi cu toată împotrivirea sa a fost ratificat ca episcop de împărat şi de episcopii apropiaţi. Astfel la 24 noiembrie Ambrozie a fost botezat, iar la 7 noiembrie 374 a fost consacrat episcop şi înscăunat ca episcop de Milano.
Pentru a-şi completa cultura teologică a studiat intens operele lui Origene, pe sfinţii părinţi greci şi în deosebi Sfânta Scriptură, pe care a învăţat-o aproape pe de rost. Ambrozie nu a devenit un intelectual propriu zis, dar a fost un foarte bun păstor sufletesc şi un administrator neîntrecut al bisericii sale. A câştigat încrederea tinerilor împăraţi Graţian şi Valentinian al II-lea, precum şi a nemilosului Teodosie I, care preferau să locuiască la Milano; el le era părinte spiritual şi nu a ezitat să-l oprească pe Teodosie I de a intra în biserică după masacrul de pedepsire a populaţiei din Tesalonic, până când nu a făcut pocăinţă publică. Prin inteligenţa sa, prin bunătatea şi manierele sale foarte delicate, prin darul de orator şi geniul său politic, Ambrozie a fost omul trimis de Providenţă în acel timp de formare a Bisericii ca instituţie publică de sine stătătoare.
Sfântul Ambrozie, contemporan cu Papa Liberiu, o îndeamnă pe sora sa, Marcela, (Marcelina?) (ce primisese vălul monastic chiar de la Papa Liberiu) să cinstească memoria fericitului Liberiu, deoarece a fost un om foarte sfânt iar mijlocirea lui dobândeşte haruri. Aceste cuvinte au restibilit în timp adevărata dimensiune a Sf. Papă Liberiu, care fusese calomniat mult timp, din cauza păcatului de a ceda presiunii împăratului roman, condamnându-l pe Sf. Atanasie din Alexandria.
[modifică] Scrieri
De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturistice, tratate de morală, de ascetism şi 91 de scrisori. Reconsiderând toate ideile expuse de scriitorul roman, Ambrozie demonstrează că religia creştină poate asimila, fără a fi în primejdie să altereze mesajul său, toate valorile naturale pe care lumea păgână, în deosebi cea romană, a ştiut să le exprime.
[modifică] Sărbători
Sfântul Ambrozie se stinge în ziua de 4 aprilie 397, dar cuvântul său aprins luminează şi astăzi, fiind unul dintre marii Sfinţi Părinţi ai Bisericii.
- în calendarul latin: 7 decembrie
- în calendarul bizantin: 7 decembrie (sub numele "Sf. Ambrozie al Mediolanului")
- în calendarul lutheran: 4 aprilie
- în calendarul anglican: 7 decembrie
[modifică] Legături externe
- la it en Scrieri
- Texte originale, în limba latină
- Cine a fost Ambrozie din Milano ?
- Vieţile sfinţilor (profamilia.ro)
- en Enciclopedia catolică (newadvent.org)
- en Forumul comunităţii catolice (catholic-forum.com)
- it Sfinţi şi fericiţi (santiebeati.it)
- it Vieţile sfinţilor (enrosadira.it)
- es Enciclopedia catolică, versiunea spaniolă (enciclopediacatolica.com)
- es Vieţile sfinţilor (corazones.org)
