Sfântul Ambrozie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ambrosiu de Milano)
Salt la: Navigare, căutare
Sf. Ambrozie
Ambrosius von Mailand.jpg
Aurelius Ambrosius, "Ambrosius episcopus Mediolanensis", mozaic din biserica Sant'Ambrogio, Milano
Date importante
Născut/ă 339, Treviri, astăzi în Germania
Decedat/ă 4 aprilie 397, Milano, Italia
Venerat/ă în Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica Luterană
Resturi pământești Bazilica Sant'Ambrogio, Milano
Sărbătoare 7 decembrie
Însemne Episcop, carte
Patronaje Milano
Alte informații Doctor al Bisericii

Gloriole.svg Sfinți

Sfântul Ambrozie, (în latină Sanctus Ambrosius, it. Sant'Ambrogio, engl. Saint Ambrose) (* ca. 339, Trier - † 4 aprilie 397, Milano), episcop, teolog, unul din cei patru părinți ai Bisericii Apusene, doctor al Bisericii.

Cuprins

[modificare] Activitate

A făcut studii literare și juridice, și a început să cerceteze învățătura creștină. După terminarea studiilor a practicat câțiva ani avocatura, și la vârsta de 34 de ani a ajuns Guvernator al provinciilor Emilia și Liguria, din nordul Italiei, cu sediul la Milano.

În anul 374 Episcopul de Milano a murit, creștinii s-au adunat să aleagă un nou episcop, dar din cauza disputelor între creștini și arieni nu se putea ajunge la un numitor comun. Intervenția guvernatorului Ambrozie în această problemă a făcut ca mulțimea să-l aleagă episcop și cu toată împotrivirea sa a fost ratificat ca episcop de împărat și de episcopii apropiați. Astfel la 24 noiembrie Ambrozie a fost botezat, iar la 7 noiembrie 374 a fost consacrat episcop și înscăunat ca episcop de Milano.

Pentru a-și completa cultura teologică a studiat intens operele lui Origene, pe sfinții părinți greci și în deosebi Sfânta Scriptură, pe care a învățat-o aproape pe de rost. Ambrozie nu a devenit un intelectual propriu zis, dar a fost un foarte bun păstor sufletesc și un administrator neîntrecut al bisericii sale. A câștigat încrederea tinerilor împărați Grațian și Valentinian al II-lea, precum și a nemilosului Teodosie I, care preferau să locuiască la Milano; el le era părinte spiritual și nu a ezitat să-l oprească pe Teodosie I de a intra în biserică după masacrul de pedepsire a populației din Tesalonic, până când nu a făcut pocăință publică. Prin inteligența sa, prin bunătatea și manierele sale foarte delicate, prin darul de orator și geniul său politic, Ambrozie a fost omul trimis de Providență în acel timp de formare a Bisericii ca instituție publică de sine stătătoare.

Sfântul Ambrozie, contemporan cu Papa Liberiu, o îndeamnă pe sora sa, Marcela, (Marcelina?) (ce primise vălul monastic chiar de la Papa Liberiu) să cinstească memoria fericitului Liberiu, deoarece a fost un om foarte sfânt iar mijlocirea lui dobândește haruri. Aceste cuvinte au restabilit în timp adevărata dimensiune a Sf. Papă Liberiu, care fusese calomniat mult timp, din cauza păcatului de a ceda presiunii împăratului roman, condamnându-l pe Sf. Atanasie din Alexandria.

[modificare] Scrieri

De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturale, tratate de morală, de ascetism și 91 de scrisori. Reconsiderând toate ideile expuse de scriitorul roman, Ambrozie demonstrează că religia creștină poate asimila, fără a fi în primejdie să altereze mesajul său, toate valorile naturale pe care lumea păgână, în deosebi cea romană, a știut să le exprime.

[modificare] Sărbători

Sfântul Ambrozie se stinge în ziua de 4 aprilie 397, dar cuvântul său aprins luminează și astăzi, fiind unul dintre marii Sfinți Părinți ai Bisericii.

[modificare] Legături externe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi