Alopatie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alopatia reprezintă un termen introdus de medicul german Christian Friedrich Samuel Hahnemann, desemnând metodele medicinei clasice de terapeutică medicamentoasă, prin care se utilizează doze active farmaco-dinamic ce combat cauzele, modificările patogenice și simptomele bolilor. Această metodă este opusă homeopatiei[1].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rusu V - Dicționar Medical, Ed. Medicală, București, 2001

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Gundling KE (). „A physician's editoral on the misuse of the term "allopath". Arch Intern Med. 158 (20): 2185–2186. PMID 9818797. 
  • Definition of allopathy in American Heritage, Stedman's, Dorland's, Taber's, Webster's Medical dictionary