Alfred Mendelsohn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alfred Mendelsohn.jpg

Alfred Mendelsohn (n. 17 februarie 1910, București – d. 9 mai 1966, București) a fost un compozitor și pedagog român de origine evreiască[1].

Părinții[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, Leon Mendelssohn, a fost prim-violist al Orchestrei Filarmonicii din București, colaborator al maestrului George Enescu în numeroase concerte camerale, precum și compozitor al unor lucrări simfonice și camerale. Mama sa era pianistă, cu o bogată activitate concertistică.[2]

Studii[modificare | modificare sursă]

Alfred Mendelsohn a studiat între 1927 - 1931 la Academia de Muzică (Akademie für Musik und darstellende Kunst”) din Viena cu Joseph Marx și Franz Schmidt și la Conservatorul din București cu Mihail Jora. Între 1944 - 1963 a fost dirijor al Operei Române din București.

Văzut de contemporani[modificare | modificare sursă]

În volumul său de „Însemnări”, Maria Banuș scrie următoarele: [3]

Compozitorul e gras, blond, bucălat, ciuf mare, râs facil, din când în când subțire, în falset. Bonom, comunicativ. Clocotește de proiecte. Arată ca un uriaș prunc din țara giganților. Până-n 1937, a fost corepetitor stagiar la operă. Din 1937 până-n 1940 a fost ofițer activ.

Activități[modificare | modificare sursă]

În mai 1955, Alfred Mendelsohn alături Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri și Ion Dumitrescu, a făcut parte dintr-un grup de muzicieni români care s-a deplasat la Paris cu sarcina de a depune coroane la mormântul lui George Enescu, la exact un an de la decesul artistului.[4]

Controverse[modificare | modificare sursă]

În cvasi-totalitatea biografiilor întocmite de autori evrei, lui Alfred Mendelsohn i se menționează exclusiv opera muzicală, de compozitor și profesor la Conservator, dar se omite faptul că a fost membru de partid (PMR) din 1945; secretarul subsecției (1946-50), respectiv președintele secției Muzică a A.R.L.U.S. (1950-?); membru al Comitetului pentru Arte subordonat Direcției Propagandă și Agitație a C.C. (1946-1948); director în cadrul Ministerului Artelor (și Informațiilor) (1948-1952); deputat în Sfatul Popular București (1948-1952); în anii ’50 secretar al organizației de partid a Societății/Uniunii Compozitorilor, calitate în care în 1956 declama: “Uniunea Compozitorilor […] desființează din rădăcini caracterul mercantil al vechii Societăți […] și orientează eforturile creatorilor și ale muzicologilor spre o concepție nouă spre crearea unor opere importante, legate de viața și aspirațiile poporului nostru, creatorul socialismului”[5]; redactor la revista Muzica, unde opinează că “în artă se duce o bătălie aprigă între nou și vechi”, acuză “tendințele retrograde, reacționare, care vor să izoleze arta de popor” și preaslăvește “marea lumină care a răsărit în octombrie 1917”; autor prolific de compoziții omagiale la adresa liderilor, partidului comunist și ideologiei comuniste, între care “Simfonia a III-a, Reconstrucția” (1949), oda “Cântec pentru Stalin” (1950), poemul simfonic “Prăbușirea Doftanei” (1950), piesele “Zorii secerătorilor”, “Cântec pentru marea prietenie” [româno-sovietică], cantata “Glasul lui Lenin” (1957) ș.a.[6]

Scrieri proprii[modificare | modificare sursă]

  • Alfred Mendelsohn (în colaborare cu Titus Moisescu): Melodia și arta înveșmântării ei, 208 pag., tiraj 2.640 ex., Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., 1963
  • Alfred Mendelsohn: Despre arta muzicii și elementele ei, Editura Universitatea Muncitorească de Cultură Muzicală, București, 1963

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Patrimoniul Cultural al Comunității Evreiești din România - personalități
  2. ^ Marele compozitor evreu-român Alfred Mendelsohn (1910-1966)
  3. ^ Un compozitor „eliberat de influențe formaliste”
  4. ^ Mircea Morariu „Obiectivul“ George Enescu și festivalul său
  5. ^ Revista Muzica, nr. 3/1956, apud P. Brâncuși 2006: 163-4
  6. ^ Kuller 2008: 261-2; P. Brâncuși 2006: 122, 147, 162, 163-4, 166-7; S.D. Pop 2007: 3, 9; O.L. Cosma 2006

Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]

  • Radu Negreanu: Alfred Mendelsohn, Editura Muzicală, 1978