Alfons Oscar Saligny
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alfons Oscar Saligny (n. 3 aprilie 1853, Focşani - d. 4 mai 1903, Bucureşti) a fost un chimist român, membru corespondent al Academiei Române (1902), fratele lui Anghel Saligny şi fiul lui Alfred Saligny.
[modifică] Viaţa
După Unirea Principatelor, li s-a cerut străinilor stabiliţi în România să declare dacă vor să devină cetăţeni români. Pentru că Alfred Saligny a cerut cetăţenia română, copiii săi au fost de la început cetăţeni români.
Studiile primare le face în familiile şi în pensionul de copii, deschis de tatăl său în oraşul Focşani, după care urmează gimnaziul din Focşani. Studiile secundare au fost urmate de fraţii Alfons şi Anghel, împreună cu sora lor Sofia, la Potsdam, în Prusia. După studiile secundare, Alfons Saligny urmează studii de chimie la Berlin, cu renumitul profesor Hofmann, şi obţine titlul de doctor în chimie în baza unei teme de chimie organică. Se întoarce în ţară, în anul 1875, şi ocupă postul de chimist la laboratorul Eforiei, de la Spitalul Colţea, şi pe cel de profesor de mineralogie la Şcoala de Poduri şi Şosele.
La 17 aprilie 1889, prin Decretul nr. 1346, Alfons Saligny este numit profesor la catedra de chimie generală şi aplicată a Şcolii de Poduri şi Şosele, pe care o conduce până la sfârşitul vieţii, în anul 1903. Între 1879 şi 1899, Alfons Saligny deţine, în paralel, funcţia de şef al laboratorului Monetăriei Statului, iar între 1899 şi 1903 pe cea de subşef de serviciu la Căile Ferate Române.
Alfons Saligny a înfiinţat în Bucureşti primul laborator de încercări pe materialele de construcţii din România, a cărui experienţă şi competenţă au fost folosite de fratele său, Anghel Saligny, pentru a da girul calităţii şi rezistenţei materialelor de construcţii şi structurii metalice folosite la ridicarea podului peste Dunărea şi a viaductelor care traversează Lunca Dunării.
