Alfonso Castaldi

Alfonso Castaldi (n. 23 aprilie, 1874 Maddalone, Italia - d. 6 august 1942, București) a fost un compozitor, dirijor și profesor de muzică român de origine italiană, stabilit în România la vârsta de 20 de ani.

A început studiile muzicale la Maddalone (1879-1883) cu Michele Serino (teorie-solfegiu) și Luigi Picillo (teorie-solfegiu, armonie), și le-a cotinuat la Conservatorul din Napoli (1883-1889) cu Paolo Serrao (armonie), Francesco Cilea și Umberto Giordano (contrapunct, fugă, compoziție).

A fost profesor particular de mandolină, chitară, vioară și teorie muzicală la Galați (1896-1901) continuând ca profesor de orchestră (1904-1905), de armonie, contrapunct, compoziție și orchestrație la Conservatorul din București (1905-1940).

În 1914 a fondat orchestra Tinerimea simfonică din București.

Între 1925 și 1929 a fost inspector al muzicii în Ministerul Artelor.

În afară de prelucrări după autori preclasici, a compus două simfonii, schița simfonică „Tarantella” (1904), poeme simfonice („Talatta”, 1906; „Marsyas”, 1907), muzică de cameră. Are realizări și în domeniul muzicii vocale (coruri, cântece, etc.). Creația sa muzicală, caracterizată prin pragmatism și meșteșug artistic, se resimte de influența impresionismului. Deosebit de importantă a fost activitatea sa pedagogică în domeniul predării armoniei și contrapunctului, fiind profesorul multor compozitori și dirijori români, printre care George Georgescu, Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Alessandrescu, Nicolae Brânzeu.

A fost și un talentat de artist plastic, pictând portrete și peisaje. A făcut parte din cercul de artiști plastici de seamă ai vremii sale: Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Fritz Storck, Paul Verona, Ștefan Dimitrescu, Ștefan Luchian, Alexandru Szathmary, Iosif Iser și Oscar Han.

Lucrări

muzică de teatru

• Floriana, 1902, operă într-un act, libretul de V. Ambra;
• Făt Frumos (Porc Împărat), 1915, feerie în 3 acte și 5 tablouri, libretul de G. Diamandy. muzică vocal-simfonică
• Missă pentru solist, cor mixt și orchestră, 1889;
• La chanson d'Eve, 1911, patru poeme lirico-simfonice pentru voce și orchestră, versuri de Ch. Van Lerberge.

muzică simfonică

• Uvertură pentru orchestră, 1902, dedicată sculptorului Fritz Storck;
• Tarantella, 1904, schiță simfonică pentru instrumente de coarde;
• Thalassa, 1906, poem simfonic;
• Marsyas, 1907, poem simfonic pentru orchestră mare;
• Simfonia nr. 1 în la minor, 1916;
• Simfonia nr. 2 L'Eroe senza glorie, 1925.

muzică de cameră

• Elegie pentru vioară și pian, 1886;
• Cvartet de coarde în stil antic;
• Cvartet de coarde nr. 2;
• Marșul vânătorilor, 1901, pentru pian solo;
• Elegie pentru violoncel și pian,;
• Nani, nani al păpușii, 1929, pentru harpă solo

muzică corală

• Lauda di Beatrice, 1921, pentru două coruri la 8 voci, versuri de Dante Alighieri

muzică vocală

• Due melodie per canto e piano-forte sul poesie d'autori del secolo XVII, 1913

Disticții

• Premiul de muzică al Ministerului Cultelor și Artelor (1925)
• Premiul Național de Muzică (1929).

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
• Alfonso Castaldi