Alexei Krîlov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexei Krîlov
Alexei Krîlov, în anii 1910
Alexei Krîlov, în anii 1910
Născut 15 august 1863
Gubernia Simbirsk, Rusia
Decedat 26 octombrie 1945 (82 de ani)
Sankt Petersburg, RSFS Rusă, URSS
Rezidență Rusia
Naționalitate Flag of Russia.svg rus
Cunoscut pentru Matematică aplicată în diverse domenii, Subspații Krylov (în algebră)
Premii Ordinul Lenin, Premiul de Stat URSS
Soție Elisaveta Dmitrievna Dranițîna
Copii Anna

Alexei Nicolaevici Krîlov (în rusă Алексей Николаевич Крылов) (15 august S.V. 3 august 186326 octombrie 1945) a fost un inginer naval, matematician și memorialist de origine rusă.

Krîlov a scris aproximativ 300 de lucrări științifice și cărți, ce cuprind diverse domenii ale tehnicii: construcții navale, magnetism, hidrodinamică, artilerie, matematică, geodezie.

În anul 1931, Krîlov a publicat o cercetare matematică, cunoscută în prezent sub denumirea de subspații Krîlov.[1] Lucrarea tratează probleme de aflare a valorilor proprii ale unei matrici, respectiv a vectorilor proprii, și prezintă metode de calcul ale coeficienților polinomului caracteristic asociat unei matrici. El s-a preocupat de elaborarea unor tehnici de calcul eficiente, metoda rezultată fiind încă utilizată pe scară largă. Ulterior, s-au dezvoltat o serie de metode numerice iterative îmbunătățite pentru rezolvarea problemelor legate valorile proprii ale unei matrici, metode bazate pe ideile lui Krylov: Arnoldi, Lanczos, GMRES, MINRES, etc.[2]

Craterul selenar Krîlov este astfel numit după omul de știință rus.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în familia unui ofițer de artilerie într-un sat din gubernia Simbirsk. În 1878 intră la Colegiul Naval și termină studiile în 1884, remarcându-se prin rezultate deosebite. Aici efectuează primele studii științifice sub îndrumarea lui Ivan de Collong despre deviația busolei. Studiul busolei și al girocompasului l-a preocupat întreagă viață, fiind primul care a creat o teorie completă despre girocompas.

După câțiva ani petrecuți la Administrația Hidrografică Centrală și la o uzină de construcții navale ruso-franceză, în 1888 își continuă studiile la Academia Navală de la Sankt Petersburg. Se dovedește a fi un student strălucit, iar după abslovire, în 1890, intră în învățământ.

În anii imediat următori devine celebru în întreaga lume prin elaborarea unei teorii a oscilației navelor, care extindea rezultatele cercetărilor inginerului naval englez William Froude. În 1898 i se acordă Medalia de Aur din partea Institutului Regal de Arhitectură Navală (Royal Institution of Naval Architects) și este prima dată când acest premiu este acordat unei persoane din străinătate. Mai creează o teorie a tangajului și ruliului navelor și propune în premieră ideea realizării unui dispozitiv care să amortizeze aceste mișcări și care să aibă la bază giroscopul.

În 1941 a primit Premiul Stalin. [4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A. N. Krylov, "On the numerical solution of the equation by which in technical questions frequencies of small oscillations of material systems are determined", Izvestia Akademii Nauk SSSR, Otdelenie Matematiceskih i Estestvennîh Nauk 7:4 (1931), pp. 491-539 (în rusă).
  2. ^ Yousef Saad - Iterative Methods for Sparse Linear Systems (2000) - Metode iterative pentru sisteme liniare ale căror matrici sunt rare, cap. 6
  3. ^ Listă a craterelor selenare, în ordine alfabetică
  4. ^ http://slovari.yandex.ru/~книги/БСЭ/Крылов%20Алексей%20Николаевич/

Legături externe[modificare | modificare sursă]