Alexandru Vlahuță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la un scriitor. Pentru alte sensuri, vedeți Alexandru Vlahuță (dezambiguizare).
Alexandru Vlahuță
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Pleșești, Principatul Moldovei
Decedat (61 de ani)[1][3][2] Modificați la Wikidata
București, România[4][5] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, poet
Limbi vorbitelimba română[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Membru post-mortem al Academiei Române

Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui — d. 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Alexandru Vlahuță (dreapta) cu familia lui Barbu Ștefănescu Delavrancea (1905)
Timbru poștal românesc din 1958

S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfântul Gheorghe”). În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (18931896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, județul Râmnicu Sărat. În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost V. Voiculescu.

Vlahuță a murit la București la 19 noiembrie 1919. Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.

In memoriam[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Proză[modificare | modificare sursă]

  • 1886 - Nuvele
  • 1892 - Din goana vieții
  • 1894 - Dan
  • 1895 - Un an de luptă
  • 1895 - Icoane șterse (Nuvele și mintiri)
  • 1897 - În vâltoare
  • 1899 - Clipe de liniște
  • 1901 - România pitorească
  • 1908 - Din trecutul nostru
  • 1908 - Din durerile lumii
  • 1909 - File Rupte
  • 1910 - Pictorul N. I. Grigorescu

Poezie[modificare | modificare sursă]

  • 1887 - Poezii
  • 1894 - Poezii vechi și nouă
  • 1895 - Iubire
  • 1904 - Poezii (1880-1904)
  • 1909 - Poezii (1880-1908)
  • 1911 - La gura sobei
  • 1914 - Dreptate
  • 1915 - Poezii (1880-1915)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Alexandru Vlahuță”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Влахуцэ Александру, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  4. ^ „Alexandru Vlahuță”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Влахуцэ Александру, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Silvian Iosifescu, Alexandru Vlahuță, Editura Colectia contemporanul, 1953

-05-09-2008 Alexandru Vlahuță - 150 de ani de la naștere], 5 septembrie 2008, Costin Tuchilă, Amos News

Vezi și[modificare | modificare sursă]