Alexandru T. Balaban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Alexandru T. Balaban

Profesorul Alexandru T. Balaban
Născut(ă) 2 aprilie 1931
Timișoara, România
Naționalitate  România
Educație Facultatea de Chimie Industrială din București
Ocupație profesor, inginer și chimist
Influențat de Costin D. Nenițescu, Petru George Spacu, Emilian Bratu, Nicolae Racliș, Margareta Giurgea
Cunoscut(ă)
pentru
Contribuțiile sale la grafurile chimice și marcare izotopică.
Premii 1. Premiul Nicolae Teclu al Academiei Române
2.Premiul Herman Skolnik al Diviziei de Informatică Chimică a Societății Americane de Chimie
3.Doctor honoris causa al Universității de Vest, Timișoara
4.Cetățean de onoare al Municipiului Petroșani
A lucrat la Agenția Internațională pentru Energie Atomică (A.I.E.A.) de la Viena

Alexandru T. Balaban (n. 2 aprilie 1931, Timișoara) este un profesor, inginer și chimist român, membru titular al Academiei Române. Are contribuții deosebite privind grafurile chimice[1] și marcare izotopică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Alexandru Balaban provine dintr-o familie cu adânci rădăcini în intelectualitatea românească. Tatăl său, născut în comuna Bălăbănești, a studiat la Politehnica din București, bunicul său fiind învățător, iar unchii săi profesori de liceu. Mama, învățătoare, născută la Iași, avea ca unchi pe arhimandritul Iuliu Scriban, pe zoologul profesor Ion Scriban de la Universitatea Cluj și pe autorul Dicționarului limbii române, August Scriban.

Alexandru Balaban a urmat școala primară și cursul inferior de liceu la București, cel superior la Petroșani, apoi Facultatea de Chimie Industrială la București între anii 1949 și 1953, unde a asistat Ia cursurile unor prestigioși profesori, printre care Costin D. Nenițescu, Petru George Spacu, Emilian Bratu, Nicolae Racliș, Margareta Giurgea. Imediat a fost admis la doctoratul cu frecvență.[2]

A susținut teza de doctorat cu tema „Reacții catalizate de clorură de aluminiu" abia în 1959, când era deja încadrat la I.F.A., unde a organizat primul laborator de compuși marcați izotopic, cumulând și obligațiile de asistent (apoi șef de lucrări) la Catedra de Chimie Organică. Docența și-a susținut-o în 1974, ultima serie care a mai primit acest titlu.

În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Activitatea sa profesională a avut o desfășurare remarcabilă, în 1965 a fost promovat conferențiar și apoi profesor, în 1966, la Catedra de Chimie Generală a Politehnicii, iar la Institutul de Fizică Atomică (I.F.A.) era șef de laborator.

Din cauza preocupărilor sale de radiochimie, a fost propus și a acceptat să lucreze între 1967 și 1970 la Agenția Internațională pentru Energie Atomică (A.I.E.A.) de la Viena ca cercetător principal în secția de chimie a diviziei de cercetare și laboratoare. Era o activitate de coordonare și administrație, de organizare de conferințe internaționale, de editare de cărți și de reprezentare a A.I.E.A. pe lângă Organizația Mondială a Sănătății de la Geneva în redactarea monografiilor de compuși radiofarmaceutici pentru Farmacopeea Internațională.

A revenit în țară în 1970 și și-a început activitatea didactică, ca profesor la Catedra de Chimie Organică și cea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică (I.F.A.).

După 1990, a alternat un semestru în România și unul în S.U.A. (în special la Texas A&M University, unde a predat și a efectuat cercetări științifice) dar și la Virginia Commonwealth University, University of Minnesota at Duluth și Harvard Medical School (în aceste trei locuri doar pentru cercetări comune de câteva luni).

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Steric fit in quantitative structure-activity relations. Berlin; New York. 1980.
  • Metateza olefinelor și polimerizarea prin deschidere de inel a cicloolefinelor. București. 1981.
  • Pyrylium salts: Syntheses, reactions, and physical properties. New York. 1982.
  • Labelled compounds and radiopharmaceuticals applied in nuclear medicine. București; New York. 1986.
  • Annulenes, benzo-, hetero-, homo-derivatives and their valence isomers. Boca Raton. 1987.
  • Fotostabilizarea polimerilor cu amine împiedicate steric. București. 1990.
  • C.D. Nenițescu: Viața și opera. București. 1995. (Mircea D. Banciu)
  • Topological indices and related descriptors in QSAR and QSPR. Amsterdam. 1999. (James Devillers)

Contribuții științifice[modificare | modificare sursă]

Bogata și valoroasa activitate științifică a lui Alexandru Balaban s-a concretizat prin publicarea a 13 volume și a peste 500 de lucrări apărute în prestigioase periodice, iar problemele abordate se pot grupa în trei tematici principale: chimie organică, compuși marcați izotopic, chimie teoretică.

A publicat primele cărți despre aplicațiile teoriei grafurilor în chimie (tradusă în chineză), despre izomerii de valență ai anulenelor (pe care i-a definit riguros pentru prima dată) și despre sărurile de piriliu. Două exemple de grafuri eponime sunt prezente in imaginile alăturate: 10-cușca și 11-cușca Balaban.

Denumirile de automerizare, de radicali capto-dativi, de compuși izoaritmici, de grafuri dualiste, pe care le-a propus, au intrat în literatura de specialitate. Sunt recunoscute contribuțiile privind primele grafuri de reacție sau mai mulți indici topologici.

A investigat radicalii liberi, sinteza sarurilor de piriliu. A introdus descriptori moleculari pe baza grafurilor chimice. A publicat articole despre grafuri chimice și în colaborare cu matematicianul Ioan Tomescu.

Grafuri eponime[modificare | modificare sursă]

{{

| nume = 10-cușca Balaban
| image = Balaban 10-cage.svg
| image_caption = The Balaban 10-cage
| namesake = A. T. Balaban
| vîrfuri = 70
| muchii = 105
| automorphisme = 80
| girth = 10
| diametru = 6
| chromatic_number = 2
| chromatic_index = 3
| properties = Cubic
Cage
Hamiltonian

}}

{{

| nume = 11-cușca Balaban
| image = Balaban 11-cage.svg
| image_caption = The Balaban 11-cage
| eponim = A. T. Balaban
| vîrfuri = 112
| muchii = 168
| automorphisme = 64
| girth = 11
| radius = 6
| diameter = 8
| chromatic_number = 3
| chromatic_index = 3
| properties = Cubic
Cage
Hamiltonian

}}

Distincții[modificare | modificare sursă]

În decursul carierei a fost răsplătit cu o serie de distincții:[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nenad Trinajstic Alexandru Balaban – Pioneer of Chemical Graph Theory, de Milan Randić
  2. ^ Academician Victor Emanuel Sahini - Cuvânt de răspuns la discursul de recepție a lui Alexandru Balaban ca membru al Academiei Române
  3. ^ Confesiuni, Academician Alexandru T. Balaban

Bibliografie[modificare | modificare sursă]