Alexandru Sahia
| Alexandru Sahia | |
|---|---|
| naștere: | 9 octombrie 1908 |
| deces: | 12 august 1937 |
| {{{punct-3}}} | {{{descrie3}}} |
| {{{punct-4}}} | {{{descrie4}}} |
| {{{punct-5}}} | {{{descrie5}}} |
| {{{punct-6}}} | {{{descrie6}}} |
| {{{punct-7}}} | {{{descrie7}}} |
| {{{punct-8}}} | {{{descrie8}}} |
| {{{punct-9}}} | {{{descrie9}}} |
| {{{punct-11}}} | {{{descrie11}}} |
| {{{punct-12}}} | {{{descrie12}}} |
| {{{punct-13}}} | {{{descrie3}}} |
| {{{punct-14}}} | {{{descrie14}}} |
| {{{punct-15}}} | {{{descrie15}}} |
Alexandru Sahia (Alexandru Stănescu) (9 octombrie 1908, Mânăstirea, județul Călărași - 12 august 1937, București) a fost un publicist și scriitor român, de orientare socialist-comunistă, ales post-mortem membru al Academiei Republicii Populare Române în 1948.
Cuprins |
[modificare] Viața
După ce a absolvit clasele primare urmate în localitatea natală, Alexandru Stănescu a fost înscris în 1920 la Liceul Militar "Dimitrie Sturdza" din Craiova.
În 1926, elevul Alexandru Sahia a debutat literar cu schița "Sculptorul Boamba" publicată în revista "Șoimii", editată de Liceul Militar "Mihai Viteazul" din Târgu-Mureș, unde ere înscris sub numele de Alexandru G. Stănescu. La Șoimii, Sahia a semnat cu pseudonimul Al. Mânăstireanu, după numele satului său Mânăstirea din județul Ilfov. [1]
Inadaptat vieții cazone, în 1927 a părăsit Liceul Militar, iar în anul 1928 și-a dat bacalaureatul.
S-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universității București. Nu s-a putut adapta nici la viața universitară, astfel că în anul 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Cernica.
La mai puțin de un an de la intrarea la mănăstire s-a retras și din mănăstire.
Începând din 1931 și până în 1937 - anul decesului - Sahia a fost gazetar publicând în cunoscute ziare și reviste ale vremii: Rampa, Facla, Dimineața, Azi, Cuvântul liber, Adevărul și Era nouă.
În 1932 înființat chiar și două publicații efemere, Bluze albastre și Veac nou.
Scrie reportaje și, după o vizită în U.R.S.S în 1935, laudă realizările sovietice, fapt apreciat de sovietici, care au nevoie să prezinte o imagine pozitivă a Uniunii Sovietice în lumea occidentală. De la el ne rămâne opera "URSS azi", una din puținele cărți scrise de scriitori români despre URSS.
Cu un an înainte de deces, Sahia s-a înscris în Partidul Comunist Român (PCR). A murit la numai 29 de ani ca urmare a unei tuberculoze netratate.
În 1946, după preluarea puterii politice în România, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. Faptul că a murit de tuberculoză le-a permis biografilor oficiali să scrie că se trage din țărani săraci. De fapt era fiul unui țăran înstărit, ajuns chiar primar liberal în comuna sa.[2]
[modificare] Activitatea literară
În lucrarea sa URSS azi, scrisă în stilul unui jurnal de călătorii, scriitorul prezintă într-o lumină pozitivă realizările sovietice ca: metroul din Moscova, monumentele arhitectonice, viața de familie sănătoasă din lumea sovietică, nefiind deziluzionat și dezamăgit, ca Panait Istrati, după o vizită similară în Uniunea Sovietică.
Citate din Alexandru Sahia
Cele citite prin ziare și mai ales discuțiile avute cu prietenii din țară – asupra faptului că bolșevicii nu-ți arată decât ceea ce vor – m-au ținut treaz tot timpul și am refuzat ghidul sovietic, deși poate uneori mi-ar fi fost de folos
sau despre catedrala Sfântul Vasile, din timpul lui Ivan cel Groaznic: Îti face impresia unei fete bătrâne, pe care dansul lumii noi a prins-o la mijloc, într-un joc de care ea însă e străină cu totul.
În nuvelele sale Întoarcerea tatii din război, Pe cîmpia de sînge a Mărășeștilor, Uzina vie, Revolta din port Ploaia de iunie, Șomaj fără rasă, Execuția din primăvară, autorul condamnă războiul, descrie viața socială, lupta dintre clasele sociale, prezentând într-o lumină favorabilă mișcarea revoluționară.
[modificare] Opera
- Scrieri alese, Editura Scrisul Românesc, 1988
[modificare] In memoriam
În localitatea Mânăstirea din Județul Călărași există Muzeul memorial Alexandru Sahia, unde se află documente ce evocă viața, activitatea și opera scriitorului, obiecte personale, manuscrise, fotografii. [3]
[modificare] Referiri la Alexandru Sahia
- Emil Vasilescu: Alexandru Sahia, interpretat de... Editura Eminescu, București, 1977;[4]
